Carnaval Brazilian in Washington DC

Ambasada Brazilei in Washington DC a organizat la Phillips Collection o petrecere de Carnaval.

Cel mai spectacular festival brazilian a fost sarbatorit cu lectii de portugheza, formatia DC Choro cantand jazz si muzica traditionala braziliana, guarana, caipirinha, orez cu creveti (arroz com camarao), capoeira si o expozitie de arta a artistei braziliene Sandra Cinto.

Mai multe informatii despre istoria carnavalului brazilian puteti gasi intr-un articol scris de mine in 2010, la urmatorul link:

http://www.descoperabrazilia.blogspot.com/2010/02/carnavalul-spiritul-poporului-brazilian.html

Bom Carnaval!!

Retete cu Doce de Leite (Dulce de Leche)

Pentru o vara dulce va recomand doua retete braziliene cu Doce de Leite (Dulce de Leche in spaniola):

Pavê de Chocolate, Laranja e Doce de Leite

Ingrediente:

- 2 pachete de piscoturi de sampanie

- 200 grame de doce de leite

- 2 cutii mici de smantana

- 250 grame de ciocolata cu lapte

- 2 oua

- 2 linguri de zahar

- 2 linguri de coji de portocala rasa

- sucul de la trei portocale

Bate galbenusurile celor 2 oua cu 200 de grame de smantana. Topeste ciocolata in baie de apa si aduga apoi galbenusurile si smantana. Amesteca toate componentele in baia de apa pentru a forma un amestec omogen.  Bate albusurile de ou cu zaharul. Amesteca apoi jumatate din cojile de portocala rasa cu ciocolata iar apoi adauga usor albusul batut.

Separat, bate cele 200 grame de doce de leite cu restul smantanei. Inmoaie piscoturile in suc de portocale si intercaleaza intre straturi crema de ciocolata si crema de doce de leite. Ultimul strat trebuie sa fie de ciocolata. Imprastie restul de coaja de portocala pe acest ultim strat. Se lasa la congelator cel putin 6 ore inainte de a se servi.

* Baie de apa ( bain marie) - un sistem de incalzire a unui preparat pentru a nu veni in contact direct cu caldura. Practic, cratita de mancare se pune in alt vas cu apa fierbinte.  

Sugestie: la crema de ciocolata poti adauga o lingura de lichior de portocale (Cointreau).

Cuca de Banana Com Doce de Leite

Ingrediente:

  - 200 grame de unt nesarat

  - 1 1/2 ceasca de zahar

  - 3 cesti de faina

  - 1 ou

  - 2 tablete de drojdie de bere

  - 1 ceasca de lapte cald

  - 1 lingurita de sare

  - coaja de lamaie rasa

  - 1 Kg de banane

  - 1 ceasca de doce de leite

  - scortisoara, nucsoara, zahar vanilat dupa gust

Aluatul: Amesteca o lingura de zahar cu drojdia de bere si bate pana se dizolva zaharul. Adauga jumatate de ceasca de faina si laptele cald. Lasa sa creasca. Separat, bate 3 linguri pline de unt cu jumatate de lingura de zahar pana se formeaza o crema. Adauga oul si 1 1/2 ceasca de faina. Adauga acest amestec impreuna cu putina coaja de lamaie rasa la amestecul care a crescut deja. Lasa sa stea circa 20 de minute.

Intre timp, se prepara pesmetul: restul untului, zaharul si sarea se amesteca bine pentru a forma o crema. Se adauga restul de faina, coaja de lamaie, scortisoara, nucsoara si zahar vanilat. Se amesteca bine pana devine o masa fina.

Montajul: o tava dreptunghiulara trebuie unsa cu unt pe care se presara faina. Se intinde cu ajutorul unei linguri aluatul in forma. Pe intreaga suprafata a aluatului se intinde cu o lingura doce de leite. Urmatorul strat este de banane taiate in jumatate si presarate cu zahar si scortisoara. Finalizeaza adaugand stratul de pesmet pe deasupra. Pune tava la cuptor la 180 grade Celsius pentru 15/20 de minute. 

Pofta buna!

Brazilia in numere

O scurta prezentare a Braziliei:

https://www.cia.gov/library/publications/the-world-factbook/geos/br.html

Pão de queijo

O delicateta servita la micul dejun peste tot in Brazilia, pão de queijo este un fel de mini-placinta cu branza topita, servita calda, proaspat scoasa din cuptor. In traducerea exacta inseamna "paine de branza".

Imi amintesc de prima data cand am incercat pão de queijo la o mica cafenea de pe strada Haddock Lobo din Sao Paulo. Intr-un cos impletit din nuiele, acoperite cu un prospop din bumbac cu model in dungi, se aflau zeci de boluri de paine frumos mirositoare. Vanzatorul m-a imbiat sa incerc iar eu, curioasa cum sunt, nu am stat pe ganduri. Am cerut una, doua, trei...  iar in curand am devenit dependenta.

Pão de queijo se gaseste peste tot - in cafenele, restaurante, hoteluri de lux sau mici tarabe la colt de strada. Nu ai cum sa vizitezi Brazilia fara sa le incerci iar, odata ce le-ai incercat, numai gandul la ele iti va lasa gura apa.

Facute dintr-un amestec de lapte, apa, sare, faina tapioca (cassava), oua si branza Minas sau parmezan ras, pão de queijo este un element definitoriu al bucatariei braziliene asa cum samba este un element definitoriu al muzicii braziliene.

In ritm brazilian - Batuka

Ritmul muzicii braziliene este cunoscut intregii lumi.  Indienii au fost primii percusionisti brazilieni. Ei bateau ritmul cu piciorul in podea, acompaniind cu o voce cu sunete guturale si cu diferite instrumente improvizate zornaitoare. La aceasta baza sonora s-au adaugat ritmurile colonizatorilor europeni iar, mai apoi, ale sclavilor de origine africana. In Cuba, Haiti, Porto Rico si Brazilia cadenta ritmica a muzicii s-a dovedit a fi diferita de tarile in care nu au existat sclavi.

Africanii din diferite regiuni si triburi au introdus noi instrumente de percutie si noi ritmuri. In prima faza, atat de puternica era prezenta percutiei printre africani, incat a fost interzisa. In 1850, in Bahia, a fost interzisa intrarea tobelor Batá in toate porturile din tara si a fost ordonata arderea tobelor existente. S-a vrut aducerea la tacere a acestor tobe ritule care se credea ca incita sclavii la lupta. Mai mult, in toate Brazilia a fost interzisa utilizarea tobelor si a altor instrumente de percutie in biserici. 

Chiar daca cei 4 milioane de sclavi speriau cu sunetele lor tribale conducatorii acelor vremuri, aceste sunete au fost aduse la tacere doar temporar. Cadenta lor ritmica au influentat muzica raspandita de marinarii europeni iar Fado-ul, Valsul si Polka s-au transformat in Brazilia in ritmuri mai vibrante ca urmare a amestecului cu Fofa si Lundu. 

In timp, melodicitatea acestui amestec de ritmuri a devenit din ce in ce populara fiind acceptata in final ca fiind un stil propriu brazilian. Lundu este un exemplu notabil al acestei asimilatii in ciuda faptului ca a fost interzis pentru mult timp in saloanele vremii, fiind considerat un dans indecent. 

In Rio de Janeiro, Ceará, Minas Gerais si Bahia, au inceput sa apara grupuri de Afoxé. In Rio s-a dezvoltat traditia carnavalului, cu figura centrala a lui Zé Pereira, o figura tipic portughenza, ce defila si defileaza si astazi inconjurat de percusionsti. Pe strazile din Belém si Manaus, sarbatoarea taurilor Parentins a devenit foarte populara. Acestea si multe alte manifestari populare in care percusionistii au un loc central releva prezenta ritmica a celor trei stalpi ai culturii brazilienie: indianul, europeanul si africanul. 

La toate acestea s-a adaugat in secolul XX influenta americana in ceea ce priveşte bateria. In anii 50 si 60, muzicienii din Sao Paulo se intalneau pentru a face schimb de informatii cu tobosarii americani care acompaniau frecvent artisti de Jazz celebri. In paralel, tobosarii brazilieni au incoporat elemente de percutie si idei muzicale din averea culturala si muzicala braziliana. Acest lucru e evident in cazul lui Luciano Perrone, unul dintre primii bateristi brazilieni. 

El a creat un mod propriu de a canta samba la baterie. Nascut in Rio de Janeiro in 1908, el si-a initiat cariera la 14 ani, in epoca filmului mut - in vechiul cinema Odeon din Rio de Janeiro. Luciano Perrone a fost cel care a inventat bateria in Brazilia. Acest instrument tipic american a primit prin mainile sale frumusetea ritmurilor braziliene. 

In anii '50, Edison Machado este primul baterist care canta samba folosind cinelele (discurile de metal ce alcatuiesc o baterie) iar Milton Banana devine faimos in intreaga lume prin modul in care bate toba in melodiile bossa nova ale lui Tom Jobim and Joao Gilberto. Cantand la un instrument care s-a nascut in Statele Unite, tobosarii brazilieni i-au imprimat ritmuri populare braziliene. 

Un festival exceptional al tobosarilor brazilieni este Batuka Brazil. Acesta are loc, de obicei, in luna iulie in Auditoriul Ibirapuera din Sao Paulo si combina sesiuni de jam realizate de bateristi celebri in intreaga lume cu un concurs pentru cel mai bun baterist al Brazilei. Mai multe informatii, puteti gasi la urmatoarea adresa URL: http://www.batukabrasil.com/BatukaIndice/batuka_index.htm.

Timpanul, Xilofonul, Celesta, Vibrafonul, Marimba, Triunghiul, Castanietele, Gongul, Bateria - toate acestea si multe alte instrumente de percutie (agogô, caxixi, djeme, xequerê etc.) se gasesc in bogatul patrimoniu muzical al Braziliei. Ritmul lor este rapid, nervos, lent, regulat. Ritmul este ceea ce face muzica sa se miste si brazilianul de astazi sa-si recunoasca radacinile.

Brazilia - Alegeri 2010

In mai putin de o luna, pe 3 octombrie, brazilienii vor trebui sa mearga la vot. Pe cine vor alege ei? Batalia se va da intre Dilma Rousseff, candidata partidului muncitoresc (PT), Jose Serra, candidatul partidului socialist democrat brazilian (PSDB) si Marina Silva, candidata partidului verde (PV).

Sondajele de opinie divulgate incepand de saptamana trecuta arata ca Dilma Rousseff are un avantaj de cel putin 24 de puncte procentuale fata de candidatul opozitiei, Jose Serra. Aceasta echivaleaza cu 32,5 milioane de alegatori. In sondajul realizat de Datafolha, Dilma a obtinut 51% din voturi, Serra 27% si Marina Silva doar 11%. Conform tuturor sondajelor, Dilma va fi aleasa ca si presedinte din primul tur. 

Marele avantaj al Dilmei este faptul ca se bucura de sustinerea actualului presedinte si coleg de partid, Luiz Inacio Lula da Silva, care, la randul sau, se bucura de sustinerea a circa 80% din brazilieni. Aceste alegeri vor fi primele de dupa 1989 cand alegatorii nu vor avea numele lui Lula pe buletinul de vot. Cu toate acestea, chiar daca este afara din concurs, Lula este inca in joc prin colega sa de partid. Carisma si popularitatea sa este foarte posibil sa duca la alegerea primei femei presedinte a Braziliei.  

Pentru Dilma, aceste alegeri, reprezinta prima incercare de cucerire a unui post electiv. Principalul sau contra-candidat, Jose Serra, a fost guvernator si primar al orasului Sao Paulo si reprezentant al statului Sao Paulo in congresul brazilian. Serra are un doctorat in economie de la o universitate de prestigiu americana, Dilma este doar licentiata in economie iar Lula nu a terminat nici liceul. 

In ciuda acestor factori, Dilma va castiga alegerile. De ce? Poate din acelasi motiv pentru care si Lula a castigat acum 8 ani dupa multe incercari. In spatele discursurilor electorale pline de promisiuni exista un motiv destul de simplu.  Este vorba lupta de clasa. Jose Serra, chiar daca provine dintr-o familie saraca de imigranti italieni, a urcat pe scara sociala si a ajuns astazi sa fie vazut ca si reprezentant al clasei bogate a Braziliei. Dilma Rousseff, chiar daca provine dintr-o familie bogata de imigranti bulgari, prin afilierea cu partidul muncitoresc (PT) a ajuns sa fie vazuta ca si reprezentata a clasei de jos si de mijloc. Incapacitatea lui Serra de a comunica eficient cu acestia din urma s-a lovit de usurinta cu care Dilma relationeza cu acestia. Chiar daca politicile sociale ale lui Lula au fost menite sa estompeze aceasta diferenta de clasa sociala, bogatia a fost distribuita aproape in acelasi procent atat saracilor cat si bogatilor. Rezultatul este nul din punct de vedere sociologic. Gradul de satisfactie generala a ramas acelasi. 

Nu exista indoiala asupra faptului ca Dilma va castiga alegerile din octombrie. Ca si presedinte, ea va avea insa multe provocari. Economia Braziliei este preconizata sa aiba o crestere de 6,1% in 2010. Pentru a mentine o asemenea crestere, Dilma a afirmat ca va continua politicile economice ale lui Lula. Pe langa acestea insa, viitorul guvern va trebui sa reduca cheltuielile publice, birocratia si impozitele pe investitii si exporturi. Mai mult, viitorul presedinte va trebui sa adopte masuri urgente care sa permita Braziliei sa isi actualizeze infrastuctura pentru a face fata acelerarii cresterii economice. Daca Dilma va reusi sa faca toate acestea, ramane de vazut. 

In zbor cu pasari tropicale

Cu padurea atlantica, padurea amazoniana si Pantanalul, Brazilia este casa a nenumarate specii de pasari nemaiintalnite in alte locuri ala planetei. O mare parte dintre acestea pot fi vazute in Parcul Pasarilor din localitatea Foz do Iguacu - la granita cu Argentina. Acest parc este situat pe 5 hectare de padure subtropicala si ofera posibilitatea vizitatorilor de a intra in aviarii de 8 metri inaltime pentru a observa de aproape pasarile in mediul lor natural.

Printre cele mai mult de 800 de specii de pasari pe care le puteti intalni aici, se numara o varietate unica de papagali: papagalul soare - aratinga solstitiallis, papagalul rosu aprins - ara macao, papagalul amazona farinosa, papagalul cu evantai rosu -deroptyus accipitrinus, papagalul cu burta alba - pionites leucogaster, papagalul auriu - aratinga guarouba - o specie in pericol de extinctie, papagalul cu fata rosie - Amazona brasiliensis - in prezent exista doar 4000 de acest tip de pasari in salbaticie, papagalul cu gluga neagra - nandayus nenday, papagalul brunet - pionus fuscus, papagalul cu cap albastru - pionus menstruus, papagalul cu aripi albastre - primolius maracana, papagalul jandaya etc.

Pe langa acestia se mai pot admira pasari flamingo, tucani - ramphastos tucanus sau ramphastos toco, lebede cu gatul negru  - cygnus melanocoryphus,  piping guan cu fata neagra -pipile jacutinga, vulturul rapitor - cea mai puternica pasare de prada a planetei, vulturul rege - sarcoramphus papa, vulturul cu carait tropical - megascops choliba, vulturul dungat - rhinoptynx clamator, bufnita cu ochelari - pulsatrix perspicillata,  gainusa cu aripi rosii - rhynchotus rufescens, pasarea cardinal cu creasta rosie - paroaria coroneta, porumbelul aramiu - columbina talpacoti, motmot cu sapca aramie - baryphthengus ruficapillus, gaita cu creasta de plus - cyanocorax chrysops, etc.

O vizita la acest parc este o experienta unica nu doar pentru ornitologi ci si pentru cei ce iubesc pasarile si natura. Penajul multicolor, cantecul si zborul pasarilor fac din aceasta o experienta de neuitat! Pentru a va convinge, va las in compania fotografiilor.

 

Mai multe detalii privind parcul pasarilor din Foz de Iguacu puteti gasi la urmatoarea adresa URL: http://www.parquedasaves.com.br/.

Interviu despre Brazilia pentru Hotcity.ro

"Descopera Brazilia este blogul Iuliei care locuieste in Sao Paulo de aproximativ un an de zile. Ea ne povesteste despre cum e viata de zi cu zi in metropola braziliana si despre obiectivele turistice care ne-ar putea tenta in cazul in care vom ajunge pe acolo.

Mai multe despre samba, favele si brazilieni am aflat discutand cu Iulia din Brazilia.

Sabina: De cat timp locuiesti in Brazilia si ce te-a determinat sa vii aici. De ce aceasta tara si nu alta?

Iulia din Brazilia: Locuiesc in Brazilia de un an si ceva iar motivele pentru care am ajuns tocmai aici sunt pur personale. Cateodata ma gandesc ca Brazilia m-a ales pe mine si nu eu pe ea, ca ne-am descoperit apoi reciproc si ne-am placut.

Sabina: Care au fost primele diferente pe care le-ai observat intre Brazilia si Romania?

Iulia din Brazilia: Clima tropicala calda si umeda si oamenii care, chiar si saraci, sunt plini de veselie si optimism.

Sabina: Ce din Brazilia ti se pare ca e la fel ca in Romania?

Iulia din Brazilia: Daca pe de o parte birocratia si coruptia afecteaza progresul atat al Braziliei cat si al Romaniei, pe de alta parte locuitorii ambelor tari sunt deschisi si ospitalieri iar limbile de origine latina sunt la fel de melodioase si expresive.

Sabina: Cum sunt brazilienii ca popor?

Iulia din Brazilia: Brazilienii sunt un popor cald si deschis. Iubesc viata si stiu sa se bucure de ea in orice conditii. Le place sa danseze, sa cante, sa joace sau sa asiste la fotbal, sa bea o bere si sa manance un gratar, churrasco asa cum ii spun ei.

Sabina: Cum e sa locuiesti intr-o metropola precum Sao Paolo, ce are o populatie de aproximativ 20 de milioane de oameni?

Iulia din Brazilia: Este fascinant. Savoarea orasului Sao Paulo este data tocmai de imensitatea si diversitatea sa. Milioane de oameni si de masini, zgarie-nori, elicoptere-taxi, mii de restaurante si baruri, sali de spectacol, cartiere cat orase romanesti intregi – toate formeaza un tot unitar ce iti da energie si te motiveaza.

In Sao Paulo traieste cea mai mare comunitate japoneza din afara Japoniei iar comunitatile siriene, libaneze, italienesti si evreiesti sunt, de asemenea, numeroase. Toate acestea dau orasului o incredibila bogatie culturala si gastronomica. Nu degeaba se spune ca Sao Paulo este New York-ul Americii de Sud!

Sabina: Oamenii cand spun Brazilia se gandesc la carnaval, fotbal, statuia lui Iisus si favele. Ce ne poti spune despre aceste clisee. Cum se vad ele la fata locului?

Iulia din Brazilia: Brazilienii, atat cei care locuiesc in favele cat si cei care locuiesc in vile de lux, adora fotbalul. In aceste zile in care au loc meciurile cupei mondiale de fotbal, nu se desprind de ecranele televizoarelor. Daca Brazilia va castiga, cu totii vor iesi pe strazi pentru a sarbatori. Fotbalul aduce impreuna paturile sociale ale Braziliei.

Scolile de samba care participa la carnavalul din Brazilia sunt, in cea mai mare parte, din comunitatile sarace, din favele. Cu toate ca la origini carnavalul din Rio era practic o incercare a burgheziei braziliene de a copia carnavalul din Venetia astazi, carnavalul este un mijloc de exprimare prin dans si muzica a celor saraci. Pe cei bogati, ii veti intalni in tribune si mai rar defiland in sambodrom.

Statuia lui Iisus din Rio este un simbol recent al Braziliei, constructia fiind terminata in 1931. Acest monument de marimi colosale evidentiaza insa faptul ca in Brazilia exista cea mai mare comunitate catolica din lume.

Favelele, aduse in atentia lumii intregi de filmul Cidade de Deus, sunt cartierele marginase ale marilor orase care sunt atat de sarace incat doar “legea strazii” functioneaza. Brazilienii din clasa medie si bogata le evita in drumul lor. Avand in vedere ca la inceputul acestui an locuitorii unei favele din Rio au doborat un elicopter de politie care survola zona, chiar si organelor de politie le e frica sa intre pentru a restabili ordinea. Daca unele tari au paradise fiscale, altele, ca Brazilia, au aceste paradise ale ilegalitatilor. Ele sunt insa izolate si nu reprezinta o amenintare pentru siguranta generala.

Cu toate ca Brazilia nu se margineste la fotbal, carnaval, statuia lui Iisus (catolicismul) si favele, ele sunt o realitate de zi cu zi in viata brazilienilor. Turistii sunt fascinate de toate aceste fenomene iar aceasta nu poate decat sa faca bine Braziliei.

Sabina:Ce ti-a placut pana acum cel mai mult din toate lucrurile pe care le-ai vazut in Brazilia?

Iulia din Brazilia: Este dificil sa aleg un loc in mod special. Brazilia este o tara cu marime de continent, cu cinci ecosisteme diferite, cu o frumusete si diversitate a peisajului rar intalnita.

In Brazilia poti gasi ceva pentru toate gusturile. Pe gustul meu ramane insa Sao Paulo.

Sabina: Cine este Iulia din Brazilia?

Iulia din Brazilia: Iulia din Brazilia este o romanca care a vrut sa vada lumea si a avut sansa sa o faca, care este foarte recunoscatoare pentru toate oportunitatile pe care le-a avut in viata si care scriind ar vrea sa dea ceva inapoi."

Sursa: http://www.hotcity.ro/ce-ne-inconjoara/rubrica/ocolul-pamantului/interviu-cu-iulia-despre-brazilia.

Mica Japonie paulistana

Liberdade, cartierul japonez din centrul orasului Sao Paulo, aduna pe strazile sale cea mai mare comunitate japoneza din afara Japoniei. Daca alte orase mari precum New York, San Francisco, Londra, Vancouver sau Sydney au un Chinatown, Sao Paulo are ceea ce se poate numi - Japantown.

Totul a inceput in 1912 cand primii imigranti japonezi au ales sa locuiasca pe Rua Conde de Sarzedas datorita chiriilor ieftine. Dupa o istorie zdruncinata de participarea Japoniei in al II-lea Razboi Mondial, perioada in care imigrantii japonezeii au fost expulzati din casele lor din Liberdade, comunitatea nipona s-a inchegat in acest cartier infiintand scoli, reviste, muzee, restaurante si hoteluri.

Conform Institutului Brazilian de Geografie si Statistica (IBGE), in anul 2000 existau intre 1,4 si 1,5 milioane de persoane de descendenta japoneza in Brazilia, 49,3% dintre ei locuind in statul Sao Paulo. Chiar daca multi dintre acestia nu mai locuiesc astazi in cartierul Liberdade, isi mentin afacerile in aceasta zona. De-a lungul strazii principale stau atarnate lampile japoneze “Suzuranto” iar de o parte si de alta se intalnesc restaurante japoneze, alimentare cu produse nipone, baruri de karaoke si centre de arte martiale.

Mancarea este poate cel mai bun produs al cartierului Liberdade. Aici veti gasi nu numai unele din cele mai bune restaurante japoneze din oras la preturi foarte accesibile dar si restaurante chineze, coreene si, peste tot raspanditele, restaurante braziliene cu mancare la kilogram. Majoritatea meniurilor sunt scrise astazi in portugheza, japoneza si chineza - ceea ce arata influenta puternica pe care a avut-o in ultimii ani comunitatea chineza. Dintre restaurantele japoneze, va recomand Sendai si Aska pentru sushi si Lamen Aska pentru supe de taitei proaspeti. Un prilej bun de a degusta specialitati culinare japoneze, chineze si coreene este de a veni in Piata Liberdade dumineca dimineata atunci cand, de peste 35 de ani, are loc targul japonez - Feira Japonesa.

Tot in Liberdade veti intalni templul budist Busshinji - sediul scolii de budism Soto Zen din America de Sud, Muzeul Istoric al Imigratiei Japoneze in Brazilia (mai multe informatii puteti gasi pe site-ul: www.imigracaojaponesa.com.br/), magazinele Mini Kimono si Ikesaki Cosmetics, viaductul Guilherme de Almeida - care ofera o panorama impresionanta asupra orasului Sao Paulo, un McDonalds decorat in stil japonez si multe alte locuri care fac din acest cartier un loc ce merita a fi vazut.

O incursiune in Liberdade te transporta intr-o lume unica - lume in care ciresii in floare sunt impletiti cu arborii de cafea pentru a forma o tesatura japonezo-braziliana. Intr-adevar, astazi in Liberdade nu veti intalni gradini cu bonsai si orhidee, geishe indeplinind ceremonia ceaiului sau calugari budisti meditand. Liberdade se afla in mijlocul unei metropole imense si de necontrolat in care linistea poate fi gasita doar in spatele usilor inchise. Mancarea, felul in care arata strazile si localnicii sunt exemple clare ale interferentelor culturale. Ceea ce vezi astazi in Liberdade este felul cum descendentii imigrantilor japonezi au combinat cultura japoneza si braziliana formand ceea ce se poate chema “nipono-brazilianism”.

Brazilia, de la masini sportive la dube hippy

E sambata. Sao Paulo sufera de un trafic mai putin intens. Paulistanii isi scot la plimbare masinile de weekend. In zona de sud a orasului, masini de epoca renovate si masini sportive de ultima generatie isi etaleaza frumoasele linii. Le vei vedea parcate in fata restaurantelor si teraselor sau trecand pe langa tine in trompa. 

In timp ce unii se distreaza, altii lucreaza. Masinile lor ruginite, scartaind din toate incheieturile sunt, in cea mai mare parte, vechile dubite Volkswagen 2. Ele livreaza marfa sau stau pe post de pravalie la intersectiile strategice din oras. Inauntru gasesti de la fructe si maturi la copii dormind la umbra.

Aceasta este Brazilia. Tara in care antipozii lumii de astazi convietuiesc in armonie. Saracii cu bogatii, evreii cu arabii, indigenii cu colonizatorii, masinile sportive cu dubele hippy. Poate ca clima tropicala ii face pe toti mai toleranti...

Industria constructiilor de masini din Brazilia este insa astazi in mare viteza. Poate ca, in curand, dubita hippy va prinde din urma daca nu o masina sportiva macar un Fiat.

Aceasta crestere se vede mai ales in Sao Paulo iar un exemplu perfect il reprezinta Avenida Europa, un bulevard din regiunea Jardins faimos in intreaga America Latina pentru multitudinea reprezentantelor de masini. Pe o distanta de doar circa 1000 de metri vei gasi dealerii Audi, BMW, Mercedes-benz, Lamborghini, Porsche, Jaguar, Bentley si Astom Martin. Pe langa aceste marci de renume vei gasi si dealeri mai accesibili precum Citroen, Subaru, Mitsubishi Motors, Kia Motors, Hyundai, Suzuki si Smart. In plus, cateva magazine cu masini de lux vand marci exclusive variate  precum Platinuss, Lotus, Pagani si Spyker. Pe aceasta pasarela stradala manechini sunt masinile iar paparazzi sunt iubitorii de automobile. In cele din urma, a visa nu costa nimic...

Brazilia nu este insa doar piata de desfacere a acestor marci ci si un producator de masini de talie mondiala. Toyota, Volkswagen, Chevrolet, Ford, Fiat,  Mercedes Benz, Nissan, Renault, Peugeot, Citroën, Honda, Hyundai, Chrysler si Audi produc masini in Brazilia. Dintre producatorii brazilieni, Troller este cel mai de success, vanzandu-si modelele T4 si Pantanal pe intreg teritoriul Americii de Sud si al Africii.

Dupa o crestere de 11% in 2009, cu 3,14 milioane de masini vandute datorita reducerii accizelor, in acest an industria braziliana a constructiilor de masini preconizeaza o alta crestere de 10%. Aceste cifre sunt cu atat mai impresionante cu cat in Statele Unite vanzarile au scazut cu 40% in 2009 iar un Romania cu 52%.

Astazi Brazilia, surclasand Germania, este pe punctul de a deveni cea de-a IV-a cea mare piata auto din lume dupa China, Statele Unite si Japonia. Acest avans reflecta migratia capacitatilor de productie si investitiilor dinspre pietele dezvoltate saturate inspre pietele emergente.

In Brazilia, masinile sunt taxate masiv de catre stat ajungand sa aiba pret dublu fata de Europa sau Statele Unite. In aceste conditii, o scadere mica a accizelor a dus la o explozie in vanzari. Daca la aceasta se adauga tendinta de crestere a nivelului de trai, la cei 180 de milioane de locuitori, a vinde 3 milioane de masini pe an este doar inceputul...

Copacabana si Ipanema

In Rio de Janeiro, orasul care pentru frumusetea peisajului sau a fost ales gazda Jocurilor Olimpice din 2016, se gasesc doua dintre cele mai cunoscute si mai superbe plaje din lume: Copacabana si Ipanema.

Copacabana inseamna "loc luminat" in quechua, limba vechilor incasi, iar de Anul Nou se umple, intr-adevar, de lumina atunci cand milioane de cariocas, locuitorii orasului Rio, vin pe plaja pentru a sarbatori cu muzica, sampanie si jocuri de lumini. In restul anului, plaja Copacabana este plina de oameni - bogati sau saraci, tineri sau batrani. In costume de baie minuscule, ei beau caipirinhas, bere sau apa de nuca de cocos, se racoresc cu inghetate, joaca volei sau fotbal, se lupta cu valurile, construiesc castele de nisip, stau cu burta la soare, alearga, citesc sau filtreaza. Nu conteaza cine esti sau de unde vii ci cat de frumos ti-e bronzul.

Marginita la un capat de colina Pão de Açúcar, punctul de reper cel mai cunoscut al acestei plaje este hotelul de lux Copacabana Palace, deschis in anii 20 si considerat de multi drept cel mai bun hotel din America de Sud. Elegant si clasic, numele va suna poate cunoscut datorita filmului muzical "Flying Down to Rio" in care Fred Astaire and Ginger Rogers danseaza pentru prima data impreuna.

La o distanta care poate fi strabatuta pe jos se gaseste o alta faimoasa plaja - Ipanema. Aceasta a dobandit renume mondial in anii 60, atunci cand compozitorii Antônio Carlos Jobim (muzica) si Vinicius de Moraes (versuri) au compus binecunoscutul cantec bossa-nova - Garota de Ipanema - inspirandu-se din imaginea unei senzuale fete ce se plimba pe plaja. Fata de Copacabana, Ipanema este astazi mai cocheta, mai sigura dar si mai scumpa. Hotelul Fazano, proiectat de arhitectul francez Philippe Starck, este simbolul caracterului contemporan al acesei plaje, spre deosebire de Copacabana care are un aer placut dar usor demodat.

Aflate amandoua in zona de sud a orasului, cartierele ce strajuesc plajele Copacabana si Ipanema sunt zonele rezidentiale cele mai cautate din Rio de Janeiro. Pline de baruri, restaurante si buticuri elegante, cu privelisti superbe si apusuri de neuitat, ele atrag localnici si turisti din intreaga lume.

Moqueca braziliana

Avand origini indigene, moqueca este una dintre cele mai delicioase specialitati ale bucatariei braziliene. Moqueca inseamna tocana in romaneste si asta si este - un amestec de diferite feluri de peste - creveti, homari, calamari, bibani de mare etc., nuca de cocos, ceapa, usturoi, coriandru, ardei, rosii si ulei de dendê extras dintr-un palmier african, toate inabusite intr-un vas de lut la foc mic si apoi servite alaturi de orez fiert in lapte de nuca de cocos.

Cele doua variante sunt Moqueca Capixaba din Espírito Santo si Moqueca Baiana din  Bahia. Diferenta este ca moqueca capixaba foloseste in loc de ulei de dendê, ulei de masline sau un alt tip de ulei mai putin gras. Bucataria din Bahia ofera o combinatie unica de feluri de mancare afro-braziliene. Unele pot fi picante datorita utilizarii ardeilor iuti malagueta dar, chiar si asa, foarte gustoase. Pe de alta parte, bucataria din Espírito Santo se axeaza pe preparate din fructe de mare usoare, cu o puternica influenta indigena, in care se utilezeaza mult un fel de banana care trebuie gatita inainte de a fi consumata denumita banana-da-terra. 

 

Raspandita astazi in toata Brazilia, moqueca poate fi savurata in São Paulo in restaurante precum Meaipe, Tordesilhas si Bargaço,  in Salvador in restaurantul Yemanjá contempland oceanul Atlantic, in Rio de Janeiro in restaurantul Sobrenatural sau in Vitória (Espírito Santo) in restaurantele Moqueca e Cia sau Papaguth.

Moqueca este la fel de batrana ca si Brazilia insasi. In toti acesti ani de existenta a acumulat arome portugheze, africane si indigene ceea ce face din ea astazi o delicatete prin excelenta braziliana.  

O reteta in engleza al acestui savuros si unic fel de mancare brazilian puteti gasi la urmatoarea adresa URL: http://www.foodnetwork.com/recipes/moqueca-de-peixe-recipe/index.html. Pofta buna!

Ortodox in Sao Paulo

Intre 16 si 18 aprilie a avut loc la sediul Arhiepiscopiei Ortodoxe din São Paulo prima Adunare Episcopala a Bisericilor Ortodoxe din America de Sud. Evenimentul cu valente istorice l-a avut ca amfitrion pe Dom Damaskinos Mansour, arhiepiscopul bisericii ortodoxe din Brazilia. La aceasta reuniune au participat episcopi ai bisericilor ortodoxe prezente in America de Sud - Patriarhia Constantinopolului, Patriarhia Antiohiei , Patriarhia Moscovei si Patriarhia Romana.

Scopul reuniunii a fost de a pune in aplicare rezolutia celei de-a 4-a Conferinte Episcopale a Bisericilor Ortodoxe din Chambesy (Elvetia) - de a se organiza in intreaga lume adunari episcopale in vederea revigorarii si sporirii prestigiului Bisericii Ortodoxe si a coordonarii activitatilor in diferite domenii precum educatia, traducerea unor texte liturgice, relatiile cu autoritatile, cateheza etc..

In ultima zi a intalnirii, ierarhii prezenti au oficiat Sfanta Liturghie la Catedrala Ortodoxa Antiohiana din São Paulo. Intr-un cadru plin de flori albe, in fata unui iconostas facut din marmura de Carrara si inconjurati de o colectie iconografica deosebita, membrii comunitatii ortodoxe, reprezentantii altor Biserici, demnitarii si reprezentantii diplomatici ai altor tari in Brazilia s-au bucurat de o slujba de o frumusete rar intalnita.

In São Paulo nu exista nici biserica ortodoxa romaneasca si nici Consulat al Romaniei. Nu e usor sa fii roman-ortodox in aceasta metropola sudica. Daca vrei sa participi la o slujba, cea mai aproape biserica romaneasca este tocmai Parohia Sfantului Andrei din Buenos Aires, Argentina. Daca ai ceva de rezolvat la Consulat, trebuie sa iei avionul sau sa conduci 6 ore pana in Rio de Janeiro. Datorita acestor factori dar si a marimii colosale a orasului, comunitatea romaneasca de aici este foarte dispersata. Romanii nu se cunosc intre ei si gasesc din ce in ce mai greu sa isi pastreze traditiile.

Cu putin timp inainte de Adunarea Episcopala am aflat cu bucurie despre intentia de a se deschide o biserica ortodoxa romaneasca in São Paulo. In acest scop, ma adresez tuturor romanilor din São Paulo si imprejurimi cu cerinta de a ne intalni pentru a ne cunoaste si a discuta despre acest proiect. Cei interesati ma pot contacta pe mine la adresa de email: descoperabrazilia@gmail.com sau pe Fr. Dn. Vasile Muresan la adresa de email: vasilemuresan@yahoo.com.

A auzi pe PS Ioan Casian de Vicina, episcopul vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe Romane in America si Canada, cantand Hristos a Inviat in romaneste la slujba de dumineca a fost o adevarata incantare pentru putinii romani prezenti. A fost ca si cum ti-ai fi regasit radacinile romanesti si crestine in cantecul ortodox al Pastelui. O biserica ortodoxa romaneasca in Sao Paulo nu numai ar dezvolta si  prezerva acest sentiment dar ar si uni comunitatea romaneasca de aici.

GOOOOOOOOL DO BRASIL!

Intreaga lume asociaza Brazilia cu fotbalul si carnavalul. Cu toate ca Brazilia nu se rezuma la acestea, ele reprezinta cu siguranta una din cele mai populare forme de manifestare a conationalilor lui Pele, Garrincha, Zico, Socrates, Ronaldo, Ronaldinho Gaúcho, Robinho si Kaká.

Inca din primele zile pe taram brazilian, am observat imensa pasiune pentru sportul rege. Un grup de copii jucau fotbal in mijlocul unei stradute ce se afla pe o panta cu inclinatie de 45 de grade fara a scapa nici macar o data mingea la vale in cele 15 minute cat mi-a luat sa urc. In fiecare saptamana auzeam din senin, mergand pe strada, Goooooooooooool! Taximetristii, portarii si vanzatorii imi vorbeau despre fotbal chiar daca stiau ca nu inteleg prea bine portugheza; de parca fotbalul ar fi, in sine, un limbaj universal. Ai vazut ce au facut Sao Paulo, Palmeiras si Corinthians aseara? Te-ai hotarat cu cine tii? Ce face Hagi acum? Romania nu s-a calificat la Cupa Mondiala! Imi pare rau... lasa ca vor veni peste patru ani in Brazilia!

Fotbalul aduce oamenii impreuna dar ii si dezbina. Infocati, brazilienii se supara unii pe altii in timpul campionatului intern dar se impaca repede cand e vorba de echipa nationala. Brazilia este singura tara din lume care a participat la toate cele 17 campionate mondiale, obtinand 60 victorii, 13 infrangeri si 14 remize. Brazilia a castigat cupa mondiala de 5 ori - in 1958,1962, 1970,1994, si 2002 - si este favorita in aceasta vara. 

Muzeul fotbalului din Sao Paulo povesteste intr-o maniera interactiva istoria acestui sport. In paralel este prezentata istoria Brazilei si a lumii si intercorelatia lor cu fotbalul. Situat intr-o aripa a stadionului Pacaembu, muzeul este impresionant. Te trec fiori atunci cand, sub tribuna principala fiind, auzi la magnetofoane zgomotul galeriei asa cum se aude in timpul unui meci si vezi proiectati pe stalpii de beton imagini cu fanii dezlantuiti.

Fotbalul nu este doar cel mai iubit sport in Brazilia, este cel mai important ambasador al Braziliei in lume. Bogati sau saraci, tineri sau batrani, femei sau barbati, toti cei 192 de milioane de locuitori striga si vor striga mereu GOOOOOOOOL DO BRASIL!

 * Mai multe informatii privind Muzeul Fotbalului din Sao Paulo puteti gasi la urmatoarea adresa URL: http://www.museudofutebol.org.br/. Mai multe informatii privind Cupa Mondiala de Fotbal pe care Brazilia o va organiza in 2014 puteti gasi la urmatoarea adresa URL: http://www.copa2014.org.br/.

Paste fericit! Feliz Páscoa!

Intotdeauna mi s-a parut ca perioada dintre Craciun si Paste trece foarte foarte repede. Cum era de asteptat, la tropice timpul nu s-a dilatat din cauza caldurii ci, fugind ca nebunul, m-a prins rapid din urma mai devreme decat m-am asteptat. Pastele este insa o sarbatoare atat de frumoasa incat ma bucur cand vine si sunt trista cand trece. Timpul nebunul nu vrea sa stea in loc...

In Brazilia, este toamna. Friptura de miel, pasca si ouale fierte sunt inlocuite de peste la gratar sau la cuptor, paçoca si oua de ciocalata.

Paçoca este un desert traditional brazilian facut din cu arahide, faina de manioc si zahar, preparat pentru a fi consumat in Saptamana Mare. Ouale de ciocolata, de toate marimile si cu toate aromele, sunt insa, de departe, desertul favorit al brazilienilor in aceasta perioada. Aceasta traditie a fost adusa de imigrantii germani la inceputul secolului XX. Astazi, oamenii stau la cozi lungi pentru a-si cumpara mult asteptatele dulci simboluri pascale. Circa 130 de milioane de oua de ciocolata sunt vandute in Brazilia in aceste zile! Cu energia pe care o dau, cred ca brazilienii o vor lua inaintea timpului nebun!

In acest an, crestinii de toate confesiunile si din toata lumea, sarbatoresc Invierea Domnului in aceeasi zi. In Brazilia se afla cea mai mare comunitate de catolici din lume. In Sao Paulo nu exista nici o biserica ortodoxa romaneasca. Unica optiune este de a merge la o biserica catolica la Slujba de Inviere. Departe de casa, printre straini cu obiceiuri straine, Dumnezeu este unul si iti este aproape oriunde ai fi.

Paste fericit! Feliz Páscoa!

Parcul Independentei si Muzeul Paulista, Sao Paulo

Parcul Independentei din Sao Paulo este un simbol national al Braziliei, aflandu-se pe Colina Ipiranga, langa paraul Ipiranga, acolo unde Dom Pedro I  a declarat Brazilia independenta de Portugalia punand astfel capat perioadei coloniale.

Gradinile proiectate in stil francez unesc Muzeul Paulista cu celelalte puncte de atractie existente in parc - o pepiniera de plante, Muzeul de Zoologie, Monumentul Independentei cu Capela Imperiala si Casa do Grito, casa specifica secolului XIX brazilian care se spune ca ar aparea intr-un tablou dedicat independentei din Muzeul Paulista. In gradinile cu iz european se gasesc arbusti hamamelis ornamentali, azalee, trandafiri, palmieri, chiparosi si pomi fructiferi. Prezenta acestora din urma ofera hrana papagalilor verzi, pasarilor bem-te-vi (Pitangus sulphuratus) si tico-tico (Zonotrichia capensis), bufnitei albe, vrabiutelor, porumbeilor dar si maimutelor cu smocuri albe sau sconcsilor care traiesc in zona .

Parcul Independentei are 3 intrari, parcare pentru 150 de vehicule, heliport, 20 de echipamente de fitness, pista de jogging de 1000 de metri si doua zone recreationale. Intrarea principala se gaseste pe Avenida Nazareth din cartierul paulistan Ipiranga.

Gradinile sale tropicale perfect manicurate, cu fantani arteziene si alei din piatra, te-ar transborda usor in gradinile Versailles din Paris daca nu ar fi flora si fauna specifica. Acestea ii confera insa unicitate si nu e de mirare ca artisti precum Andrea Bocelli, Dianne Reeves si Buddy Guy au ales sa concerteze aici cand au venit in Sao Paulo.

Situate pe un teren in panta, gradinile pun in evidenta impunatoarea cladire a Muzeului Paulista, cunoscut si sub numele de Muzeul Ipiranga. Aceasta a fost construita in stil renascentist intre 1885 si 1890. Cladirea are de 123 de metri lungime, 16 metri latime si o abundenta de elemente decorative, fiind proiectata de arhitectul italian Tommaso Gaudenzio Bezzi. Dimensiunile si stilul arhitectural al palatului au fost exceptionale pentru São Paulo de la sfarsitul secolului XIX care avea doar 70.000 de locuitori.

Astazi, Muzeul Paulista functioneaza sub egida Universitatii Sao Paulo, avand in colectie sa peste 125.000 de obiecte ce stau marturie istoriei Brazilei si a rolului jucat de paulistani.

Scara principala a muzeului are o valoare simbolica uriasa pentru locuitorii orasului Sao Paulo si iti atrage atentia din momentul in care pasesti inauntru. Scara in sine reprezinta raul Tietê, punctul de plecare a exploratorilor bandeirantes, spre interiorul tarii. Boluri cu apa din raurile descoperite de paulistani intre secolele XVI si XVIII - Paraná, Paranapanema, Uruguai, Amazonas etc. - sunt incorporate ornamentelor care o impodobesc. Pe peretii ce o inconjoara sunt instalate statui ale eroilor bandeirantes. O statuie de bronz a lui Dom Pedro I realizata de Rodolpho Bernardelli se afla in nisa centrala.

Cea mai cunsocuta opera de arta din colectia muzeului este un tablou al artistului Pedro Américo denumit "Independência ou Morte" - Independenta sau Moarte - cunoscut si sub numele de "O Grito do Ipiranga" - Strigatul de la Ipiranga.

Comandat in timpul constructiei monumentului Independentei, tabloul a fost terminat in 1888, cand monarhia braziliana se confrunta cu o criza - tara va deveni republica in anul următor. Din acest motiv, s-a apreciat ca faptele istorice au fost modificate de dragul esteticii si pentru o redare mai eroica a momentului. Pe 7 septembrie 1822, Dom Pedro I era obosit dupa un drum de 11 ore din Santos, drum pe care l-a facut cel mai probabil pe un catar si nu pe un cal, acesta fiind modul de a traversa lantul muntos Serra do Mar in acele vremuri. In aceasta stare erau, se pare, si ceilalti oameni din anturajul sau. In incercarea de a da mai mult eroism strigatului lui Dom Pedro I de "independenta sau moarte!", se pare care Pedro Américo s-a inspirat din tabloul lui Ernest Meissonier, "1807, Friedland", care il prezinta pe Napoleon victorios in batalia cu acelasi nume. In ciuda acestor controverse, "Independência ou Morte" este cel mai important simbol al independentei Braziliei si trebuie apreciat ca atare.

Pe langa obiectele ce marcheaza diferite momente din istoria Brazilei, muzeul prezinta publicului si o colectie impresionanta de timbre, fotografii, utilaje, mobila si obiecte decorative ce fac un portret modului in care s-a format societatea paulistana. Fotografii de acum 100 -150 de ani a strazii Rosário si al Patio da Cadeia, o macheta interactiva a orasului Sao Paulo, timbre pe care le poti vedea mai bine prin lupe special instalate, picturi ce prezinta intalnirea colonizatorilor cu indienii din aceasta zona si expeditiile fluviale, monções, organizate de bandeirantes, fotografii cu sclavii africani ce au fost utilizati pe plantatiile de cafea, masini de pompieri, casute postale, o ambulanta fabricata de Fiat in secolul XIX, obiecte din sticla si mobila frantuzeasca, un salterio - vechi instrument muzical - din secolul XVIII, afise originale ale primelor companii de import-export etc.. - toate arata drumul parcurs de Sao Paulo pentru a deveni metropola de astazi.

Muzeul Paulista a fost reformat de curand si isi prezinta exponatele intr-o maniera bine organizata si interactiva. Din pacate, nu pot spune acelasi lucru despre Muzeul National de Istorie a Romaniei din Bucuresti pe care l-am vizitat in toamna anului trecut. Daca insa Brazilia a gasit 2,5 milioane de dolari pentru a reforma acest muzeu, poate va gasi si Romania resurse pentru a-si aduce cel mai important muzeu de istorie la standardele internationale. Eu imi pastrez optimismul!

In Brazilia, Parcul Independentei si Muzeul Paulista ofera o privelisti superbe asupra orasului Sao Paulo si sunt locuri ideale pentru a te destinde la umbra in zilele calduroase de vara. Este o combinatie ideala intre cultura si activitate recreativa pe care o recomand oricarei persoane care viziteaza Sao Paulo.

Parcul Independentei este deschis publicului in fiecare zi de la orele 5:00 pana la orele 20:00 avand intrarea libera. Muzeul Ipiranga este deschis publicului de marti pana dumineca de la orele 9:00 pana la orele 17:00 avand un pret de intrare de 4 Reali, bilet intreg, si 2 Reali, bilet redus.

Mai multe detalii privind Muzeul Paulista puteti gasi la urmatoarea adresa URL: http://www.mp.usp.br/.

Strazi cu nume romanesti pe taram brazilian

In plimbarile mele prin Rio de Janeiro si Sao Paulo am dat totalmente accidental peste doua strazi cu nume romanesti. In Rio am descoperit Rua Rumania in apropierea locului de unde se ia trenul pentru a urca pe Corcovado iar in Sao Paulo,  in spatele Muzeului Brazilian de Sculptura, am descoperit Rua Bucareste.

Rua Rumania se afla in cartierul Laranjeiras, un cartier rezidential din zona de sud a orasului Rio de Janeiro. Pe aceasta strada cu nume ce mi-a adus aminte de casa am intalnit scoala de teatru Casa De Artes Laranjeiras, cel mai important centru de formare profesionala a actorilor din Brazilia. Tot aici am obsevat ca autoritatile braziliene nu stiu inca ca in Romania a avut loc o revolutie, pe indicatorul strazii scriind Rua Rumania - Republica socialista din Europa Orientala.

Rua Bucureste se afla in cartierul paulistan Jardim Europa, un cartier linistit, plin de vile si copaci tropicali din zona de sud a orasului Sao Paulo. Pretul pe metru patrat a unei locuinte in aceasta zona ajunge la 5.000 de dolari, in prezent existand pe Rua Bucareste o casa de vanzare pentru 4 milioane de dolari. Asa s-a spulberat visul meu de a trai in Sao Paulo pe Rua Bucureste...  Rua Bucareste este si ea o strada cu valente artistice. Pe ea se gasesc Institutul Victor Brecheret si Fundatia sculptor Victor Brecheret, autorul binecunoscutului monument Bandeirantes ce se afla la una dintre intrarile in parcul Ibirapuera. Tot pe aceasta strada locuieste fiul  sculpturului, pe fatada intrarii casei sale fiind pictat monumentul Bandeirantes si in curtea sa putandu-se admira o serie de sculpturi din bronz si piatra ale artistului.

Am inteles ca mai exista strazi cu nume romanesti in Jacareí (statul Sao Paulo), Carapicuíba (statul Sao Paulo) si Cachoeirinha (statul Rio Grande do Sul). Sunt convinsa insa ca exista si alte strazi care dovedesc ca distanta intre Brazilia si Romania nu este atat de mare. Cine stie... poate le veti descoperi voi intr-o zi!