In ritm brazilian - Batuka

Ritmul muzicii braziliene este cunoscut intregii lumi.  Indienii au fost primii percusionisti brazilieni. Ei bateau ritmul cu piciorul in podea, acompaniind cu o voce cu sunete guturale si cu diferite instrumente improvizate zornaitoare. La aceasta baza sonora s-au adaugat ritmurile colonizatorilor europeni iar, mai apoi, ale sclavilor de origine africana. In Cuba, Haiti, Porto Rico si Brazilia cadenta ritmica a muzicii s-a dovedit a fi diferita de tarile in care nu au existat sclavi.

Africanii din diferite regiuni si triburi au introdus noi instrumente de percutie si noi ritmuri. In prima faza, atat de puternica era prezenta percutiei printre africani, incat a fost interzisa. In 1850, in Bahia, a fost interzisa intrarea tobelor Batá in toate porturile din tara si a fost ordonata arderea tobelor existente. S-a vrut aducerea la tacere a acestor tobe ritule care se credea ca incita sclavii la lupta. Mai mult, in toate Brazilia a fost interzisa utilizarea tobelor si a altor instrumente de percutie in biserici. 

Chiar daca cei 4 milioane de sclavi speriau cu sunetele lor tribale conducatorii acelor vremuri, aceste sunete au fost aduse la tacere doar temporar. Cadenta lor ritmica au influentat muzica raspandita de marinarii europeni iar Fado-ul, Valsul si Polka s-au transformat in Brazilia in ritmuri mai vibrante ca urmare a amestecului cu Fofa si Lundu. 

In timp, melodicitatea acestui amestec de ritmuri a devenit din ce in ce populara fiind acceptata in final ca fiind un stil propriu brazilian. Lundu este un exemplu notabil al acestei asimilatii in ciuda faptului ca a fost interzis pentru mult timp in saloanele vremii, fiind considerat un dans indecent. 

In Rio de Janeiro, Ceará, Minas Gerais si Bahia, au inceput sa apara grupuri de Afoxé. In Rio s-a dezvoltat traditia carnavalului, cu figura centrala a lui Zé Pereira, o figura tipic portughenza, ce defila si defileaza si astazi inconjurat de percusionsti. Pe strazile din Belém si Manaus, sarbatoarea taurilor Parentins a devenit foarte populara. Acestea si multe alte manifestari populare in care percusionistii au un loc central releva prezenta ritmica a celor trei stalpi ai culturii brazilienie: indianul, europeanul si africanul. 

La toate acestea s-a adaugat in secolul XX influenta americana in ceea ce priveşte bateria. In anii 50 si 60, muzicienii din Sao Paulo se intalneau pentru a face schimb de informatii cu tobosarii americani care acompaniau frecvent artisti de Jazz celebri. In paralel, tobosarii brazilieni au incoporat elemente de percutie si idei muzicale din averea culturala si muzicala braziliana. Acest lucru e evident in cazul lui Luciano Perrone, unul dintre primii bateristi brazilieni. 

El a creat un mod propriu de a canta samba la baterie. Nascut in Rio de Janeiro in 1908, el si-a initiat cariera la 14 ani, in epoca filmului mut - in vechiul cinema Odeon din Rio de Janeiro. Luciano Perrone a fost cel care a inventat bateria in Brazilia. Acest instrument tipic american a primit prin mainile sale frumusetea ritmurilor braziliene. 

In anii '50, Edison Machado este primul baterist care canta samba folosind cinelele (discurile de metal ce alcatuiesc o baterie) iar Milton Banana devine faimos in intreaga lume prin modul in care bate toba in melodiile bossa nova ale lui Tom Jobim and Joao Gilberto. Cantand la un instrument care s-a nascut in Statele Unite, tobosarii brazilieni i-au imprimat ritmuri populare braziliene. 

Un festival exceptional al tobosarilor brazilieni este Batuka Brazil. Acesta are loc, de obicei, in luna iulie in Auditoriul Ibirapuera din Sao Paulo si combina sesiuni de jam realizate de bateristi celebri in intreaga lume cu un concurs pentru cel mai bun baterist al Brazilei. Mai multe informatii, puteti gasi la urmatoarea adresa URL: http://www.batukabrasil.com/BatukaIndice/batuka_index.htm.

Timpanul, Xilofonul, Celesta, Vibrafonul, Marimba, Triunghiul, Castanietele, Gongul, Bateria - toate acestea si multe alte instrumente de percutie (agogô, caxixi, djeme, xequerê etc.) se gasesc in bogatul patrimoniu muzical al Braziliei. Ritmul lor este rapid, nervos, lent, regulat. Ritmul este ceea ce face muzica sa se miste si brazilianul de astazi sa-si recunoasca radacinile.

Interviu despre Brazilia pentru Hotcity.ro

"Descopera Brazilia este blogul Iuliei care locuieste in Sao Paulo de aproximativ un an de zile. Ea ne povesteste despre cum e viata de zi cu zi in metropola braziliana si despre obiectivele turistice care ne-ar putea tenta in cazul in care vom ajunge pe acolo.

Mai multe despre samba, favele si brazilieni am aflat discutand cu Iulia din Brazilia.

Sabina: De cat timp locuiesti in Brazilia si ce te-a determinat sa vii aici. De ce aceasta tara si nu alta?

Iulia din Brazilia: Locuiesc in Brazilia de un an si ceva iar motivele pentru care am ajuns tocmai aici sunt pur personale. Cateodata ma gandesc ca Brazilia m-a ales pe mine si nu eu pe ea, ca ne-am descoperit apoi reciproc si ne-am placut.

Sabina: Care au fost primele diferente pe care le-ai observat intre Brazilia si Romania?

Iulia din Brazilia: Clima tropicala calda si umeda si oamenii care, chiar si saraci, sunt plini de veselie si optimism.

Sabina: Ce din Brazilia ti se pare ca e la fel ca in Romania?

Iulia din Brazilia: Daca pe de o parte birocratia si coruptia afecteaza progresul atat al Braziliei cat si al Romaniei, pe de alta parte locuitorii ambelor tari sunt deschisi si ospitalieri iar limbile de origine latina sunt la fel de melodioase si expresive.

Sabina: Cum sunt brazilienii ca popor?

Iulia din Brazilia: Brazilienii sunt un popor cald si deschis. Iubesc viata si stiu sa se bucure de ea in orice conditii. Le place sa danseze, sa cante, sa joace sau sa asiste la fotbal, sa bea o bere si sa manance un gratar, churrasco asa cum ii spun ei.

Sabina: Cum e sa locuiesti intr-o metropola precum Sao Paolo, ce are o populatie de aproximativ 20 de milioane de oameni?

Iulia din Brazilia: Este fascinant. Savoarea orasului Sao Paulo este data tocmai de imensitatea si diversitatea sa. Milioane de oameni si de masini, zgarie-nori, elicoptere-taxi, mii de restaurante si baruri, sali de spectacol, cartiere cat orase romanesti intregi – toate formeaza un tot unitar ce iti da energie si te motiveaza.

In Sao Paulo traieste cea mai mare comunitate japoneza din afara Japoniei iar comunitatile siriene, libaneze, italienesti si evreiesti sunt, de asemenea, numeroase. Toate acestea dau orasului o incredibila bogatie culturala si gastronomica. Nu degeaba se spune ca Sao Paulo este New York-ul Americii de Sud!

Sabina: Oamenii cand spun Brazilia se gandesc la carnaval, fotbal, statuia lui Iisus si favele. Ce ne poti spune despre aceste clisee. Cum se vad ele la fata locului?

Iulia din Brazilia: Brazilienii, atat cei care locuiesc in favele cat si cei care locuiesc in vile de lux, adora fotbalul. In aceste zile in care au loc meciurile cupei mondiale de fotbal, nu se desprind de ecranele televizoarelor. Daca Brazilia va castiga, cu totii vor iesi pe strazi pentru a sarbatori. Fotbalul aduce impreuna paturile sociale ale Braziliei.

Scolile de samba care participa la carnavalul din Brazilia sunt, in cea mai mare parte, din comunitatile sarace, din favele. Cu toate ca la origini carnavalul din Rio era practic o incercare a burgheziei braziliene de a copia carnavalul din Venetia astazi, carnavalul este un mijloc de exprimare prin dans si muzica a celor saraci. Pe cei bogati, ii veti intalni in tribune si mai rar defiland in sambodrom.

Statuia lui Iisus din Rio este un simbol recent al Braziliei, constructia fiind terminata in 1931. Acest monument de marimi colosale evidentiaza insa faptul ca in Brazilia exista cea mai mare comunitate catolica din lume.

Favelele, aduse in atentia lumii intregi de filmul Cidade de Deus, sunt cartierele marginase ale marilor orase care sunt atat de sarace incat doar “legea strazii” functioneaza. Brazilienii din clasa medie si bogata le evita in drumul lor. Avand in vedere ca la inceputul acestui an locuitorii unei favele din Rio au doborat un elicopter de politie care survola zona, chiar si organelor de politie le e frica sa intre pentru a restabili ordinea. Daca unele tari au paradise fiscale, altele, ca Brazilia, au aceste paradise ale ilegalitatilor. Ele sunt insa izolate si nu reprezinta o amenintare pentru siguranta generala.

Cu toate ca Brazilia nu se margineste la fotbal, carnaval, statuia lui Iisus (catolicismul) si favele, ele sunt o realitate de zi cu zi in viata brazilienilor. Turistii sunt fascinate de toate aceste fenomene iar aceasta nu poate decat sa faca bine Braziliei.

Sabina:Ce ti-a placut pana acum cel mai mult din toate lucrurile pe care le-ai vazut in Brazilia?

Iulia din Brazilia: Este dificil sa aleg un loc in mod special. Brazilia este o tara cu marime de continent, cu cinci ecosisteme diferite, cu o frumusete si diversitate a peisajului rar intalnita.

In Brazilia poti gasi ceva pentru toate gusturile. Pe gustul meu ramane insa Sao Paulo.

Sabina: Cine este Iulia din Brazilia?

Iulia din Brazilia: Iulia din Brazilia este o romanca care a vrut sa vada lumea si a avut sansa sa o faca, care este foarte recunoscatoare pentru toate oportunitatile pe care le-a avut in viata si care scriind ar vrea sa dea ceva inapoi."

Sursa: http://www.hotcity.ro/ce-ne-inconjoara/rubrica/ocolul-pamantului/interviu-cu-iulia-despre-brazilia.

Copacabana si Ipanema

In Rio de Janeiro, orasul care pentru frumusetea peisajului sau a fost ales gazda Jocurilor Olimpice din 2016, se gasesc doua dintre cele mai cunoscute si mai superbe plaje din lume: Copacabana si Ipanema.

Copacabana inseamna "loc luminat" in quechua, limba vechilor incasi, iar de Anul Nou se umple, intr-adevar, de lumina atunci cand milioane de cariocas, locuitorii orasului Rio, vin pe plaja pentru a sarbatori cu muzica, sampanie si jocuri de lumini. In restul anului, plaja Copacabana este plina de oameni - bogati sau saraci, tineri sau batrani. In costume de baie minuscule, ei beau caipirinhas, bere sau apa de nuca de cocos, se racoresc cu inghetate, joaca volei sau fotbal, se lupta cu valurile, construiesc castele de nisip, stau cu burta la soare, alearga, citesc sau filtreaza. Nu conteaza cine esti sau de unde vii ci cat de frumos ti-e bronzul.

Marginita la un capat de colina Pão de Açúcar, punctul de reper cel mai cunoscut al acestei plaje este hotelul de lux Copacabana Palace, deschis in anii 20 si considerat de multi drept cel mai bun hotel din America de Sud. Elegant si clasic, numele va suna poate cunoscut datorita filmului muzical "Flying Down to Rio" in care Fred Astaire and Ginger Rogers danseaza pentru prima data impreuna.

La o distanta care poate fi strabatuta pe jos se gaseste o alta faimoasa plaja - Ipanema. Aceasta a dobandit renume mondial in anii 60, atunci cand compozitorii Antônio Carlos Jobim (muzica) si Vinicius de Moraes (versuri) au compus binecunoscutul cantec bossa-nova - Garota de Ipanema - inspirandu-se din imaginea unei senzuale fete ce se plimba pe plaja. Fata de Copacabana, Ipanema este astazi mai cocheta, mai sigura dar si mai scumpa. Hotelul Fazano, proiectat de arhitectul francez Philippe Starck, este simbolul caracterului contemporan al acesei plaje, spre deosebire de Copacabana care are un aer placut dar usor demodat.

Aflate amandoua in zona de sud a orasului, cartierele ce strajuesc plajele Copacabana si Ipanema sunt zonele rezidentiale cele mai cautate din Rio de Janeiro. Pline de baruri, restaurante si buticuri elegante, cu privelisti superbe si apusuri de neuitat, ele atrag localnici si turisti din intreaga lume.

Strazi cu nume romanesti pe taram brazilian

In plimbarile mele prin Rio de Janeiro si Sao Paulo am dat totalmente accidental peste doua strazi cu nume romanesti. In Rio am descoperit Rua Rumania in apropierea locului de unde se ia trenul pentru a urca pe Corcovado iar in Sao Paulo,  in spatele Muzeului Brazilian de Sculptura, am descoperit Rua Bucareste.

Rua Rumania se afla in cartierul Laranjeiras, un cartier rezidential din zona de sud a orasului Rio de Janeiro. Pe aceasta strada cu nume ce mi-a adus aminte de casa am intalnit scoala de teatru Casa De Artes Laranjeiras, cel mai important centru de formare profesionala a actorilor din Brazilia. Tot aici am obsevat ca autoritatile braziliene nu stiu inca ca in Romania a avut loc o revolutie, pe indicatorul strazii scriind Rua Rumania - Republica socialista din Europa Orientala.

Rua Bucureste se afla in cartierul paulistan Jardim Europa, un cartier linistit, plin de vile si copaci tropicali din zona de sud a orasului Sao Paulo. Pretul pe metru patrat a unei locuinte in aceasta zona ajunge la 5.000 de dolari, in prezent existand pe Rua Bucareste o casa de vanzare pentru 4 milioane de dolari. Asa s-a spulberat visul meu de a trai in Sao Paulo pe Rua Bucureste...  Rua Bucareste este si ea o strada cu valente artistice. Pe ea se gasesc Institutul Victor Brecheret si Fundatia sculptor Victor Brecheret, autorul binecunoscutului monument Bandeirantes ce se afla la una dintre intrarile in parcul Ibirapuera. Tot pe aceasta strada locuieste fiul  sculpturului, pe fatada intrarii casei sale fiind pictat monumentul Bandeirantes si in curtea sa putandu-se admira o serie de sculpturi din bronz si piatra ale artistului.

Am inteles ca mai exista strazi cu nume romanesti in Jacareí (statul Sao Paulo), Carapicuíba (statul Sao Paulo) si Cachoeirinha (statul Rio Grande do Sul). Sunt convinsa insa ca exista si alte strazi care dovedesc ca distanta intre Brazilia si Romania nu este atat de mare. Cine stie... poate le veti descoperi voi intr-o zi!

Varfuri litorale: Corcovado si Pão de Açúcar

Rio de Janeiro este cu siguranta unul dintre cele mai frumoase orase de pe planeta din punctul de vedere al geografiei. Oceanului Atlantic, plajelor Copacabana, Ipanema si Leblon, Lagunei Rodrigo de Freitas si Parcului National Tijuca le stau de straja varfuri inalte si ascutite precum Corcovado si Pão de Açúcar.

Muntele Corcovado are 706 de metri inaltime. Isi trage numele datorita aparentei sale fizice de la corcova, cuvant ce semnifica cocoasa in portugheza. Corcovado este cunoscut mai ales pentru statuia lui Iisus Rascumparatorul (Cristo Redentor) care se afla pe varful sau si care a fost proclamata una dintre cele sapte minuni ale lumii moderne. Imbratisand pe cariocas, locuitorii orasului Rio, inca din 1931 cand a fost inaugurata de catre presedintele Getúlio Vargas, statuia a fost realizata de sculptorul francez de origine poloneza Paul Landowsky. Partile statuii au fost trimise pe cale maritima din Franta.

Calea ferata de 3800 metri dintre Rua Cosme Velho si Corcovado a fost de mare ajutor in transportarea materialelor pana pe varful muntelului Corcovado. Trenul folosit in acele vremuri a fost primul din Brazilia care a functionat cu electricitate si este astazi utilizat pentru  transportul turistilor. La un pret de 36 Reali dus-intors, trenul rosu te poarta in 20 de minute printr-o deasa padure tropicala pana la baza statuii lui Iisus. Acolo sus o priveliste mirifica si de neegalat te asteapta!

In 2006 a fost inaugurata o capelă, la picioarele statuii, Nossa Senhora Aparecida, dupa sfanta patroana a Braziliei.  Acolo se fac slujbe, se celebreaza botezuri si casatorii. Catolicii din toata lumea se pot casatori in capela dar, precum se putea prevedea, lista de asteptare este foarte lunga.

Alt varf litoral, Pão de Açúcar, in traducere Capatana de zahar, este un monolit de granit si cuart de 396 de metri ce sta de garda la intrarea in golful Guanabara. Atat privelistea de pe varf cat si drumul pana acolo sunt impresionante. Pe culme se poate ajunge luand telecabina  numita Bondinho din apropierea plajei Vermelha contra unui pret de 44 Reali. Urcusul se face in doi pasi, 6 minute in total cu o oprire pe Varful Urca de unde se poate admira Podul Rio – Niteroi, Corcovado, Copacabana si centrul orasului. De pe varf, privelistea iti taie rasuflarea: muntii, plajele, padurea tropicala, cladirile din cartierele Botafongo, Flamengo si centru, toate formeaza in mod armonios un scenariu de neuitat.

Nu pot incheia mai bine acest articol decat citand cateva versuri din cantecul lui Antonio Carlos Jobim numit Corcovado ce intrupeaza spiritul acestui oras minunt - cidade maravilhosa, Rio de Janeiro.

"Nopti linistite de stele linistite,

Corzile linistite ale chitarii mele,

Plutind in tacerea care ne inconjoara

Ganduri linistite si vise linistite,

Plimbari linistite pe langa cursuri de apa linistite

Si fereastra care priveste spre munti si spre mare.

Cat de minunat!

Acesta este locul unde as vrea sa fiu.

...

De la fereastra se vede Corcovado,

Rascumparatorul, cat e de frumos!

As vrea ca viata sa fie mereu astfel."

*Mai multe detalii privind Corcovado veti putea gasi la urmatoarea adresa URL: http://www.corcovado.com.br/. Mai multe detalii privind Pão de Açúcar veti putea gasi la urmatoarea adresa URL: http://www.bondinho.com.br/index2.htm.

Casa-Grande e Senzala (Stapani si sclavi)

Pentru cei care vor sa cunoasca mai bine societatea braziliana un foarte bun punct de pornire este cartea sociologului Gilberto Freyre, Casa-Grande e Senzala, carte publicata in Romania de catre editura Univers in anul 2000 sub numele de Stapani si sclavi.

Descriind relatia colonizatorilor portughezi cu sclavii africani si populatia indigena, Casa-Grande e Senzala a revolutionat in 1933, cand a fost publicata pentru prima data, felul in care brazilienii gandeau despre sine insasi. De la o societate care se vedea si se vroia a fi "alba", amestecul de rase a inceput sa fie vazut a fi un lucru pozitiv. Acest fapt este cu atat mai impresionant cu cat aceste idei isi facau loc intre intelectualii brazilieni in momentul in care Europa era cuprinsa de ideile naziste ale unei rase superioare pure.

Autorul face o impresionanta descriere a vietii de pe plantatiile de trestie de zahar de pe coasta nord-estica a Braziliei (Pernambuco, Rio de Janeiro) din anii 1500 si 1600 pentru a extrage apoi caracteristici pe care le asociaza intregii societati braziliene. Acest punct de vedere unic impreuna cu interpretarea excesiv erotica a modului in care s-a forma familia patriarhala au fost principalele critici aduse lui Gilberto Freyre. Chiar si cu detaliile pline de picanterii valoarea acestei carti nu poate fi contestata. Concluzia autorului este perfect valida. Co-existenta, impreuna cu relativa promiscuitate sexuala a portughezilor, africanilor si indienilor, a creat o societate unica, in care rasele s-au amestecat si casatorit in mod liber, foarte diferit de Europa, Statele Unite si Africa.

Casa mare a stapanilor si locuinta sclavilor, cum ar suna titlul cartii in traducerea directa in limba romana, erau impreuna cu biserica epicentre ale vietii de pe plantatiile care aveau uneori intinderea Romaniei. In jurul acestora s-a format familia patriarhala braziliana.

Freyre sugereaza ca portughezii "rigizi" au fost "induiosati" mai intai de catre mauri iar apoi, in coloniile din Brazilia, prin intrarea in contact cu populatia indigena si cu sclavii africani. Raritatea femeilor albe la inceputul perioadei coloniale si necesitatea de a invata cum sa se adapteze la mediul tropical ostil a dus la incrucisarea cu persoane de rase diferite care la randul sau a dus la nastere unei civilizatii stabile si unei populatii metise. Daca indigenii de pe teritoriul Braziliei se aflau intr-un stadiu de civilizatie "vegetal" mult inferior incasilor sau aztecilor, sclavii adusi din Africa pentru a-i ajuta la exploatarea pamantului se aflau deja intr-un stadiu de civilizatie mai avansat, deja agrar. Populatia africana a avut asadar o influenta mai mare asupra portughezilor. Barbatii africani erau mana de munca,  femeie africane le daruiau copii mai robusti fizic si adaptabili mediului,  tot ei au introdus obiceiul de a manca fructe si legume, portughezii si indigenii mancand pana in momentul contactului cu ei doar faina si peste. Fara a fi stirbita pozitia de superioritate, de stapan, a portughezului s-a format o relatie de interdependenta.

Amestecul raselor si culturilor a facut ca Brazilia sa fie un teritoriu unic si nu doar o transmutare a unei civilizatii europene la tropice cum este cazul fostelor colonii spaniole din America de Sud. Portughezul hibrid a asigurat succesul colonizarii. Daca monocultura trestiei de zahar si sclavagismul au dus la malnutritie si autoritarism, amestecul dintre rase a asigurat supravietuirea familiei patraiarhale braziliene la tropice.

Brazilia a abolit sclavia in 1888 si a fost proclamata republica in 1889. Astazi, daca exista o distanta enorma intre extremele societatii braziliene din punct de vedere economic, din punct de vedere cultural aceasta nu este una marcanta. In Brazilia de astazi exista rasism dar, pentru ca nu au existat razboaie inter-rasiale, nu exista segregatie. Armonia rasiala si etnica, dovedita mai tarziu prin convietuirea pasnica a imigrantilor libanezi, sirieni si evrei, este un punct forte al Braziliei. Poate ca la tropice oamenii devin mai toleranti, mai cordiali...  

Gilberto Freyre afirma ca "Fiecare brazilian ascunde in sufletul si in trupul sau umbra unui indian sau negru". Aceasta este astazi un motiv de mandrie, un important element de indentitate nationala. Pentru a intelege cum s-a ajuns aici, lectura acestei carti este nu numai frumoasa dar si necesara.

* Originalele fotografiilor din prezentul articol se gasesc in colectia fundatiei Gilberto Freyre din Recife.

Primele Jocuri Olimpice din America de Sud - Rio de Janeiro 2016

In aceasta vineri, la Copenhaga, orasul Rio de Janeiro a fost desemnat gazda Jocurilor Olimpice din 2016. Rio a pornit cu cele mai mici sanse dar a avut castig de cauza fata de Madrid, Chicago si Tokio.

De ce a castigat Rio? 

Jocurile Olimpice nu sunt doar competitii intre atleti ci si adevarate spectacole capabile sa dezvolte economii si sa transforme orase. Unul dintre principiile Jocurilor Olimpice este insasi acela de a lasa o "mostenire". In acest context, Rio este, in fapt, singurul dintre cele 4 orase pentru care organizarea Jocurilor Olimpice ar avea un efect cu adevarat transformator.

Cu totii am auzit de frumoasele plaje Copacabana si Ipanema,  de imensa statuie a lui Iisus, Cristo Redentor, de pe muntele Corcovado, de carnaval, samba si bossa nova. Mai putin cunoscute sunt insa problemele sociale cu care se confrunta acest oras. 23,85% din populatie se afla sub limita saraciei (conform datelor furnizare de Institutul de Geografie si Statistica al Brazilei) iar pe dealurile din mijlocul orasului exista zone tip mahala, favelas, ce se confrunta cu probleme mari legate de criminalitatea organizata. Rio este asadar un oras al contrastelor care "are nevoie" de un eveniment de o asemenea anvergura.

Un alt principiu al Comitetului Olimpic International, acela al "universalitatii", a inclinat balanta in favoarea Braziliei avand in vedere ca Jocurile Olimpice nu au fost organizate niciodata in America de Sud.

Mega-campania de comunicare si marketing pe care a dezvoltat-o Comitetul Olimpic al Braziliei (COB) s-a axat nu neaparat pe frumusetea peisajului ci pe pasiunea de a trai, ospitalitatea si veselia locuitorilor orasului Rio, cunoscuti sub numele cariocas. Aceasta campanie a fost sustinuta de activitatile de lobby ale presidentelui Brazilei, Luiz Inácio Lula da Silva, "cel mai popular politician de pe planeta" conform lui Obama, ale presedintelui COB, Carlos Arthur Nuzman, care a vizitat in acest sens 41 de tari de pe 4 continente si ale sportivilor brazilieni. In duelul celebritatilor care au facut lobby pentru un oras sau altul, brazilianul Pele a castigat de aceasta data in fata romancei Nadia Comaneci, parte din comitetul de sprijin al orasului Chicago.

Brazilia se afla pe locul 5 in lume in topul tarilor cu cea mai mare populatie si cel mai intins teritoriu si  este momentan printre cele 10 cele mai puternice economii ale planetei. Avand in vedere ca produsul intern brut al Braziliei a avut o crestere de 1,9% in al doilea trimestru al anului 2009 fata de primul trimestru, economia Braziliei arata puternice semne de recuperare, in timp ce alte economii majore inca lupta sa iasa din recesiune. In acest context economic pozitiv, Rio de Janeiro merita sa fie gazda Jocurilor Olimpice din 2016.

Cum se vede acest lucru din Brazila? 

Pe strazile si plajele din Rio sarbatorirea evenimentului continua inca si astazi. Intrebati de jurnalisti ce spera sa le aduca Jocurile Olimpice, locuitorii orasului raspund: "mai multa siguranta", "un sistem de metrou bine pus la punct", "mai multe locuri de munca", "un aeroport modern", "imbunatatirea infrastructurii favelelor", "educatie", "mai multe facilitati pentru petrecerea timpului liber", "recunoastere internationala" si "veselie".

Pentru a putea face fata acestei provocari de proportii epice, pentru autoritatile implicate a inceput deja numaratoarea inversa. Conform unui studiu facut de Ministerul Sportului, Jocurile Olimpice vor avea un impact de 90 miliarde de Reali asupra economiei braziliene. Investitiile vor genera crearea a peste 120 milioane de locuri de munca directe sau indirecte in perioada 2009-2016 si venituri in valoare de 130 milioane de Reali in perioada 2017-2027.

In ritm de samba si cu aer de carnaval, cu siguranta ca Jocurile Olimpice din 2016 vor fi de neuitat.