Retete cu Doce de Leite (Dulce de Leche)

Pentru o vara dulce va recomand doua retete braziliene cu Doce de Leite (Dulce de Leche in spaniola):

Pavê de Chocolate, Laranja e Doce de Leite

Ingrediente:

- 2 pachete de piscoturi de sampanie

- 200 grame de doce de leite

- 2 cutii mici de smantana

- 250 grame de ciocolata cu lapte

- 2 oua

- 2 linguri de zahar

- 2 linguri de coji de portocala rasa

- sucul de la trei portocale

Bate galbenusurile celor 2 oua cu 200 de grame de smantana. Topeste ciocolata in baie de apa si aduga apoi galbenusurile si smantana. Amesteca toate componentele in baia de apa pentru a forma un amestec omogen.  Bate albusurile de ou cu zaharul. Amesteca apoi jumatate din cojile de portocala rasa cu ciocolata iar apoi adauga usor albusul batut.

Separat, bate cele 200 grame de doce de leite cu restul smantanei. Inmoaie piscoturile in suc de portocale si intercaleaza intre straturi crema de ciocolata si crema de doce de leite. Ultimul strat trebuie sa fie de ciocolata. Imprastie restul de coaja de portocala pe acest ultim strat. Se lasa la congelator cel putin 6 ore inainte de a se servi.

* Baie de apa ( bain marie) - un sistem de incalzire a unui preparat pentru a nu veni in contact direct cu caldura. Practic, cratita de mancare se pune in alt vas cu apa fierbinte.  

Sugestie: la crema de ciocolata poti adauga o lingura de lichior de portocale (Cointreau).

Cuca de Banana Com Doce de Leite

Ingrediente:

  - 200 grame de unt nesarat

  - 1 1/2 ceasca de zahar

  - 3 cesti de faina

  - 1 ou

  - 2 tablete de drojdie de bere

  - 1 ceasca de lapte cald

  - 1 lingurita de sare

  - coaja de lamaie rasa

  - 1 Kg de banane

  - 1 ceasca de doce de leite

  - scortisoara, nucsoara, zahar vanilat dupa gust

Aluatul: Amesteca o lingura de zahar cu drojdia de bere si bate pana se dizolva zaharul. Adauga jumatate de ceasca de faina si laptele cald. Lasa sa creasca. Separat, bate 3 linguri pline de unt cu jumatate de lingura de zahar pana se formeaza o crema. Adauga oul si 1 1/2 ceasca de faina. Adauga acest amestec impreuna cu putina coaja de lamaie rasa la amestecul care a crescut deja. Lasa sa stea circa 20 de minute.

Intre timp, se prepara pesmetul: restul untului, zaharul si sarea se amesteca bine pentru a forma o crema. Se adauga restul de faina, coaja de lamaie, scortisoara, nucsoara si zahar vanilat. Se amesteca bine pana devine o masa fina.

Montajul: o tava dreptunghiulara trebuie unsa cu unt pe care se presara faina. Se intinde cu ajutorul unei linguri aluatul in forma. Pe intreaga suprafata a aluatului se intinde cu o lingura doce de leite. Urmatorul strat este de banane taiate in jumatate si presarate cu zahar si scortisoara. Finalizeaza adaugand stratul de pesmet pe deasupra. Pune tava la cuptor la 180 grade Celsius pentru 15/20 de minute. 

Pofta buna!

Casa-Grande e Senzala (Stapani si sclavi)

Pentru cei care vor sa cunoasca mai bine societatea braziliana un foarte bun punct de pornire este cartea sociologului Gilberto Freyre, Casa-Grande e Senzala, carte publicata in Romania de catre editura Univers in anul 2000 sub numele de Stapani si sclavi.

Descriind relatia colonizatorilor portughezi cu sclavii africani si populatia indigena, Casa-Grande e Senzala a revolutionat in 1933, cand a fost publicata pentru prima data, felul in care brazilienii gandeau despre sine insasi. De la o societate care se vedea si se vroia a fi "alba", amestecul de rase a inceput sa fie vazut a fi un lucru pozitiv. Acest fapt este cu atat mai impresionant cu cat aceste idei isi facau loc intre intelectualii brazilieni in momentul in care Europa era cuprinsa de ideile naziste ale unei rase superioare pure.

Autorul face o impresionanta descriere a vietii de pe plantatiile de trestie de zahar de pe coasta nord-estica a Braziliei (Pernambuco, Rio de Janeiro) din anii 1500 si 1600 pentru a extrage apoi caracteristici pe care le asociaza intregii societati braziliene. Acest punct de vedere unic impreuna cu interpretarea excesiv erotica a modului in care s-a forma familia patriarhala au fost principalele critici aduse lui Gilberto Freyre. Chiar si cu detaliile pline de picanterii valoarea acestei carti nu poate fi contestata. Concluzia autorului este perfect valida. Co-existenta, impreuna cu relativa promiscuitate sexuala a portughezilor, africanilor si indienilor, a creat o societate unica, in care rasele s-au amestecat si casatorit in mod liber, foarte diferit de Europa, Statele Unite si Africa.

Casa mare a stapanilor si locuinta sclavilor, cum ar suna titlul cartii in traducerea directa in limba romana, erau impreuna cu biserica epicentre ale vietii de pe plantatiile care aveau uneori intinderea Romaniei. In jurul acestora s-a format familia patriarhala braziliana.

Freyre sugereaza ca portughezii "rigizi" au fost "induiosati" mai intai de catre mauri iar apoi, in coloniile din Brazilia, prin intrarea in contact cu populatia indigena si cu sclavii africani. Raritatea femeilor albe la inceputul perioadei coloniale si necesitatea de a invata cum sa se adapteze la mediul tropical ostil a dus la incrucisarea cu persoane de rase diferite care la randul sau a dus la nastere unei civilizatii stabile si unei populatii metise. Daca indigenii de pe teritoriul Braziliei se aflau intr-un stadiu de civilizatie "vegetal" mult inferior incasilor sau aztecilor, sclavii adusi din Africa pentru a-i ajuta la exploatarea pamantului se aflau deja intr-un stadiu de civilizatie mai avansat, deja agrar. Populatia africana a avut asadar o influenta mai mare asupra portughezilor. Barbatii africani erau mana de munca,  femeie africane le daruiau copii mai robusti fizic si adaptabili mediului,  tot ei au introdus obiceiul de a manca fructe si legume, portughezii si indigenii mancand pana in momentul contactului cu ei doar faina si peste. Fara a fi stirbita pozitia de superioritate, de stapan, a portughezului s-a format o relatie de interdependenta.

Amestecul raselor si culturilor a facut ca Brazilia sa fie un teritoriu unic si nu doar o transmutare a unei civilizatii europene la tropice cum este cazul fostelor colonii spaniole din America de Sud. Portughezul hibrid a asigurat succesul colonizarii. Daca monocultura trestiei de zahar si sclavagismul au dus la malnutritie si autoritarism, amestecul dintre rase a asigurat supravietuirea familiei patraiarhale braziliene la tropice.

Brazilia a abolit sclavia in 1888 si a fost proclamata republica in 1889. Astazi, daca exista o distanta enorma intre extremele societatii braziliene din punct de vedere economic, din punct de vedere cultural aceasta nu este una marcanta. In Brazilia de astazi exista rasism dar, pentru ca nu au existat razboaie inter-rasiale, nu exista segregatie. Armonia rasiala si etnica, dovedita mai tarziu prin convietuirea pasnica a imigrantilor libanezi, sirieni si evrei, este un punct forte al Braziliei. Poate ca la tropice oamenii devin mai toleranti, mai cordiali...  

Gilberto Freyre afirma ca "Fiecare brazilian ascunde in sufletul si in trupul sau umbra unui indian sau negru". Aceasta este astazi un motiv de mandrie, un important element de indentitate nationala. Pentru a intelege cum s-a ajuns aici, lectura acestei carti este nu numai frumoasa dar si necesara.

* Originalele fotografiilor din prezentul articol se gasesc in colectia fundatiei Gilberto Freyre din Recife.