Ortodox in Sao Paulo

Intre 16 si 18 aprilie a avut loc la sediul Arhiepiscopiei Ortodoxe din São Paulo prima Adunare Episcopala a Bisericilor Ortodoxe din America de Sud. Evenimentul cu valente istorice l-a avut ca amfitrion pe Dom Damaskinos Mansour, arhiepiscopul bisericii ortodoxe din Brazilia. La aceasta reuniune au participat episcopi ai bisericilor ortodoxe prezente in America de Sud - Patriarhia Constantinopolului, Patriarhia Antiohiei , Patriarhia Moscovei si Patriarhia Romana.

Scopul reuniunii a fost de a pune in aplicare rezolutia celei de-a 4-a Conferinte Episcopale a Bisericilor Ortodoxe din Chambesy (Elvetia) - de a se organiza in intreaga lume adunari episcopale in vederea revigorarii si sporirii prestigiului Bisericii Ortodoxe si a coordonarii activitatilor in diferite domenii precum educatia, traducerea unor texte liturgice, relatiile cu autoritatile, cateheza etc..

In ultima zi a intalnirii, ierarhii prezenti au oficiat Sfanta Liturghie la Catedrala Ortodoxa Antiohiana din São Paulo. Intr-un cadru plin de flori albe, in fata unui iconostas facut din marmura de Carrara si inconjurati de o colectie iconografica deosebita, membrii comunitatii ortodoxe, reprezentantii altor Biserici, demnitarii si reprezentantii diplomatici ai altor tari in Brazilia s-au bucurat de o slujba de o frumusete rar intalnita.

In São Paulo nu exista nici biserica ortodoxa romaneasca si nici Consulat al Romaniei. Nu e usor sa fii roman-ortodox in aceasta metropola sudica. Daca vrei sa participi la o slujba, cea mai aproape biserica romaneasca este tocmai Parohia Sfantului Andrei din Buenos Aires, Argentina. Daca ai ceva de rezolvat la Consulat, trebuie sa iei avionul sau sa conduci 6 ore pana in Rio de Janeiro. Datorita acestor factori dar si a marimii colosale a orasului, comunitatea romaneasca de aici este foarte dispersata. Romanii nu se cunosc intre ei si gasesc din ce in ce mai greu sa isi pastreze traditiile.

Cu putin timp inainte de Adunarea Episcopala am aflat cu bucurie despre intentia de a se deschide o biserica ortodoxa romaneasca in São Paulo. In acest scop, ma adresez tuturor romanilor din São Paulo si imprejurimi cu cerinta de a ne intalni pentru a ne cunoaste si a discuta despre acest proiect. Cei interesati ma pot contacta pe mine la adresa de email: descoperabrazilia@gmail.com sau pe Fr. Dn. Vasile Muresan la adresa de email: vasilemuresan@yahoo.com.

A auzi pe PS Ioan Casian de Vicina, episcopul vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe Romane in America si Canada, cantand Hristos a Inviat in romaneste la slujba de dumineca a fost o adevarata incantare pentru putinii romani prezenti. A fost ca si cum ti-ai fi regasit radacinile romanesti si crestine in cantecul ortodox al Pastelui. O biserica ortodoxa romaneasca in Sao Paulo nu numai ar dezvolta si  prezerva acest sentiment dar ar si uni comunitatea romaneasca de aici.

Printi si cersetori

Cersetorii, vagabonzii, locuitorii strazilor, oamenii fara adapost, cum vreti sa-i numiti, abunda in centrul vechi al orasului Sao Paulo. De ce este acesta locul cu cel mai mare numar de cersetori pe metru patrat din lume? Multi raspund - mai in gluma, mai in serios - pentru ca nici o celebritate nu si-a anuntat vizita in viitorul apropiat. Dezinteresul autoritatilor pentru aceasta zona de importanta istorica este insa alarmant si te face sa te intrebi ce se intampla in cartierele sarace. Cum este posibil sa existe cartiere precum Jardins si Vila Nova Conceição cu cladiri si strazi impecabile, cu parcuri amenajate de peisagisti si agenti de paza peste tot iar in centru sa fie plin de cladiri abandonate, mormoane de gunoaie si oameni ai strazii? Cum este posibil ca o tara cu indicatorii economici ai Brazilei (a se vedea articolul - Brazilia, tara viitorului!?), o tara care se vrea a fi un mare jucator pe scena politica mondiala, o tara care planuieste sa trimita ajutoare catre cei afectati de cutremurul  din Haiti in valoare de 375 de milioane de Reali, sa uite sa aiba grija de cei de acasa?

In Praça da Sé, spre exemplu, cercetari recente au ajuns la concluzia ca exista 21 de persoane fara adapost la fiecare persoana obisnuita care trece pe acolo la un moment dat. In ciuda acestui fapt, in cazul in care ajungeti in aceasta zona, incercati sa vizitati Catedrala Metropolitana a orasului São Paulo sau Catedrala Sé, unul dintre cele mai mari cinci temple neogotice din lume. Catedrala are cea mai mare orga din America Latina si ar merita intr-adevar sa fie vizitata! Numai sa o gasiti deschisa... Eu una am avut doua incercari nereusite. Cu toate acestea, experienta de a petrece de fiecare data 5 minute in aceasta piata a fost un amestec de aventura, cultura si umor. Aventura, pentru ca din momentul din care iesi din gura de metru si pana intri inapoi simti cum privirile a zeci de oameni ai strazii te urmaresc, vezi pericolul situatiei dar curiozitatea te face doar sa-ti tii geanta cat mai aproape de corp, sa-ti ascunzi camera foto si sa privesti in jurul tau cu atentie. Cultura, pentru ca, desi fugitiv, reusesti sa admiri fatada impunatoare a catedralei. Umor, pentru ca observi reprezentanti ai tuturor religiilor incercand sa converteasca pe vagabonzii care ii privesc neinteresati, pentru ca din locul in care poti cumpara carti vechi observi ca se pot contracta si prostituate si pentru ca patrulele de politie privesc toate acestea in mod nepasator. Nu tocmai grupul traditional de catolici pe care te-ai fi asteptat sa-l intalnesti...

Cersetoria de astazi este departe de spiritul romantic al romanelor lui Mark Twain sau Dickens. Pozele din acest articol sunt facute intr-o perioada de doar cateva minute in Praça da Sé. Abundenta oamenilor strazii este un indicator al unor probleme sociale foarte serioase.

Se estimeaza ca numarul cersetorilor din orasul Sao Paulo a crescut de la 12.000 in 2005 la 20.000 in 2010. In acelasi timp, numarul de locuri din adaposturi a scazut. Din 2008 au fost inchise doua adaposturi care gazduiau circa 2000 cersetori. In acest an, prefectura se gandeste sa inchida alte 2 adaposturi de 500 de locuri pentru ca ofera conditii inadecvate. Din pacate, autoritatile prefera sa le inchida decat sa investeasca in refacerea lor.

Cu siguranta ca toate orasele mari au aceasta problema. Cersetorii fac parte din viata urbana. Chiar daca li se ofera locuite nu exista nici o garantie ca vor inceta sa cerseasca. Multi dintre ei au probleme mentale, sunt dependenti de droguri, nu stiu sau nu vor sa munceasa. Multi nu vor sa stea in adaposturi pentru ca au o ora pentru a dormi, pentru a se trezi si pentru a manca. Nu pot sa bea sau sa se drogheze. De aceea, fug, preferand sa castige din cersit pana la 1000 de Reali pe luna, fara a avea nici o obligatie. Cersetoria este o afacere buna pentru multi oameni ai strazii avand in vedere ca salariul minim pe economie pentru 8 ore de munca pe zi este de 465 de Reali. Trebuie insa sa se faca diferenta intre cei care au facut din aceasta o profesie si cei care au intr-adevar nevoie de ajutor.

A-i ignora nu este o solutie nici pentru ei si nici pentru cei care ar vrea sa se bucure linistiti de zonele cu caracter istoric din centrul orasului. Recurgerea autoritatilor la jeturi cu apa rece pentru a-i alunga a fost un tratament agresiv si inuman care nu a dat rezultate. Cersetatorii au plecat doar putin mai departe pentru a-si usca saltelele si s-au reintors peste cateva zile ca si cum nimic nu s-a intamplat. Incercarea de a-i convinge sa se mute in zona de est a orasului s-a soldat cu raspunsul "dar acolo ce mancam si cine o sa ne mai dea bani?". Campania "Nu oferi pomana, ofera un viitor" a fost considerata de prefectura ca fiind cea mai buna forma de a combate cersetoria. Cu toate ca aceasta a avut un impact ridicat asupra publicului, dupa cum se vede pe la colturi, nu este suficienta.

Daca Sao Paulo ar fi avut parte de o planificare urbana unitara, daca s-ar fi construit locuinte sociale suficiente, poate nu ar exista nici favele si nici atat de multi cersetori. Reducerea in ultimii ani a resurselor destinate programelor sociale nu a ajutat. Toate acestea trebuie sa se schimbe daca Sao Paulo vrea sa fie recunoscut ca un important centru financiar mondial. Atat autoritatile cat si paulistanii care i-au imputernicit trebuie sa dovedeasca ca nu si-au abandonat centrul istoric si ca doresc sa dea sansa unei vieti demne si celor mai putini norocosi. Societatea de astazi nu mai permite ca fiind acceptabila si normala prapastia sociala dintre printi si cersetori.