In ritm brazilian - Batuka

Ritmul muzicii braziliene este cunoscut intregii lumi.  Indienii au fost primii percusionisti brazilieni. Ei bateau ritmul cu piciorul in podea, acompaniind cu o voce cu sunete guturale si cu diferite instrumente improvizate zornaitoare. La aceasta baza sonora s-au adaugat ritmurile colonizatorilor europeni iar, mai apoi, ale sclavilor de origine africana. In Cuba, Haiti, Porto Rico si Brazilia cadenta ritmica a muzicii s-a dovedit a fi diferita de tarile in care nu au existat sclavi.

Africanii din diferite regiuni si triburi au introdus noi instrumente de percutie si noi ritmuri. In prima faza, atat de puternica era prezenta percutiei printre africani, incat a fost interzisa. In 1850, in Bahia, a fost interzisa intrarea tobelor Batá in toate porturile din tara si a fost ordonata arderea tobelor existente. S-a vrut aducerea la tacere a acestor tobe ritule care se credea ca incita sclavii la lupta. Mai mult, in toate Brazilia a fost interzisa utilizarea tobelor si a altor instrumente de percutie in biserici. 

Chiar daca cei 4 milioane de sclavi speriau cu sunetele lor tribale conducatorii acelor vremuri, aceste sunete au fost aduse la tacere doar temporar. Cadenta lor ritmica au influentat muzica raspandita de marinarii europeni iar Fado-ul, Valsul si Polka s-au transformat in Brazilia in ritmuri mai vibrante ca urmare a amestecului cu Fofa si Lundu. 

In timp, melodicitatea acestui amestec de ritmuri a devenit din ce in ce populara fiind acceptata in final ca fiind un stil propriu brazilian. Lundu este un exemplu notabil al acestei asimilatii in ciuda faptului ca a fost interzis pentru mult timp in saloanele vremii, fiind considerat un dans indecent. 

In Rio de Janeiro, Ceará, Minas Gerais si Bahia, au inceput sa apara grupuri de Afoxé. In Rio s-a dezvoltat traditia carnavalului, cu figura centrala a lui Zé Pereira, o figura tipic portughenza, ce defila si defileaza si astazi inconjurat de percusionsti. Pe strazile din Belém si Manaus, sarbatoarea taurilor Parentins a devenit foarte populara. Acestea si multe alte manifestari populare in care percusionistii au un loc central releva prezenta ritmica a celor trei stalpi ai culturii brazilienie: indianul, europeanul si africanul. 

La toate acestea s-a adaugat in secolul XX influenta americana in ceea ce priveşte bateria. In anii 50 si 60, muzicienii din Sao Paulo se intalneau pentru a face schimb de informatii cu tobosarii americani care acompaniau frecvent artisti de Jazz celebri. In paralel, tobosarii brazilieni au incoporat elemente de percutie si idei muzicale din averea culturala si muzicala braziliana. Acest lucru e evident in cazul lui Luciano Perrone, unul dintre primii bateristi brazilieni. 

El a creat un mod propriu de a canta samba la baterie. Nascut in Rio de Janeiro in 1908, el si-a initiat cariera la 14 ani, in epoca filmului mut - in vechiul cinema Odeon din Rio de Janeiro. Luciano Perrone a fost cel care a inventat bateria in Brazilia. Acest instrument tipic american a primit prin mainile sale frumusetea ritmurilor braziliene. 

In anii '50, Edison Machado este primul baterist care canta samba folosind cinelele (discurile de metal ce alcatuiesc o baterie) iar Milton Banana devine faimos in intreaga lume prin modul in care bate toba in melodiile bossa nova ale lui Tom Jobim and Joao Gilberto. Cantand la un instrument care s-a nascut in Statele Unite, tobosarii brazilieni i-au imprimat ritmuri populare braziliene. 

Un festival exceptional al tobosarilor brazilieni este Batuka Brazil. Acesta are loc, de obicei, in luna iulie in Auditoriul Ibirapuera din Sao Paulo si combina sesiuni de jam realizate de bateristi celebri in intreaga lume cu un concurs pentru cel mai bun baterist al Brazilei. Mai multe informatii, puteti gasi la urmatoarea adresa URL: http://www.batukabrasil.com/BatukaIndice/batuka_index.htm.

Timpanul, Xilofonul, Celesta, Vibrafonul, Marimba, Triunghiul, Castanietele, Gongul, Bateria - toate acestea si multe alte instrumente de percutie (agogô, caxixi, djeme, xequerê etc.) se gasesc in bogatul patrimoniu muzical al Braziliei. Ritmul lor este rapid, nervos, lent, regulat. Ritmul este ceea ce face muzica sa se miste si brazilianul de astazi sa-si recunoasca radacinile.

Brazilia - Alegeri 2010

In mai putin de o luna, pe 3 octombrie, brazilienii vor trebui sa mearga la vot. Pe cine vor alege ei? Batalia se va da intre Dilma Rousseff, candidata partidului muncitoresc (PT), Jose Serra, candidatul partidului socialist democrat brazilian (PSDB) si Marina Silva, candidata partidului verde (PV).

Sondajele de opinie divulgate incepand de saptamana trecuta arata ca Dilma Rousseff are un avantaj de cel putin 24 de puncte procentuale fata de candidatul opozitiei, Jose Serra. Aceasta echivaleaza cu 32,5 milioane de alegatori. In sondajul realizat de Datafolha, Dilma a obtinut 51% din voturi, Serra 27% si Marina Silva doar 11%. Conform tuturor sondajelor, Dilma va fi aleasa ca si presedinte din primul tur. 

Marele avantaj al Dilmei este faptul ca se bucura de sustinerea actualului presedinte si coleg de partid, Luiz Inacio Lula da Silva, care, la randul sau, se bucura de sustinerea a circa 80% din brazilieni. Aceste alegeri vor fi primele de dupa 1989 cand alegatorii nu vor avea numele lui Lula pe buletinul de vot. Cu toate acestea, chiar daca este afara din concurs, Lula este inca in joc prin colega sa de partid. Carisma si popularitatea sa este foarte posibil sa duca la alegerea primei femei presedinte a Braziliei.  

Pentru Dilma, aceste alegeri, reprezinta prima incercare de cucerire a unui post electiv. Principalul sau contra-candidat, Jose Serra, a fost guvernator si primar al orasului Sao Paulo si reprezentant al statului Sao Paulo in congresul brazilian. Serra are un doctorat in economie de la o universitate de prestigiu americana, Dilma este doar licentiata in economie iar Lula nu a terminat nici liceul. 

In ciuda acestor factori, Dilma va castiga alegerile. De ce? Poate din acelasi motiv pentru care si Lula a castigat acum 8 ani dupa multe incercari. In spatele discursurilor electorale pline de promisiuni exista un motiv destul de simplu.  Este vorba lupta de clasa. Jose Serra, chiar daca provine dintr-o familie saraca de imigranti italieni, a urcat pe scara sociala si a ajuns astazi sa fie vazut ca si reprezentant al clasei bogate a Braziliei. Dilma Rousseff, chiar daca provine dintr-o familie bogata de imigranti bulgari, prin afilierea cu partidul muncitoresc (PT) a ajuns sa fie vazuta ca si reprezentata a clasei de jos si de mijloc. Incapacitatea lui Serra de a comunica eficient cu acestia din urma s-a lovit de usurinta cu care Dilma relationeza cu acestia. Chiar daca politicile sociale ale lui Lula au fost menite sa estompeze aceasta diferenta de clasa sociala, bogatia a fost distribuita aproape in acelasi procent atat saracilor cat si bogatilor. Rezultatul este nul din punct de vedere sociologic. Gradul de satisfactie generala a ramas acelasi. 

Nu exista indoiala asupra faptului ca Dilma va castiga alegerile din octombrie. Ca si presedinte, ea va avea insa multe provocari. Economia Braziliei este preconizata sa aiba o crestere de 6,1% in 2010. Pentru a mentine o asemenea crestere, Dilma a afirmat ca va continua politicile economice ale lui Lula. Pe langa acestea insa, viitorul guvern va trebui sa reduca cheltuielile publice, birocratia si impozitele pe investitii si exporturi. Mai mult, viitorul presedinte va trebui sa adopte masuri urgente care sa permita Braziliei sa isi actualizeze infrastuctura pentru a face fata acelerarii cresterii economice. Daca Dilma va reusi sa faca toate acestea, ramane de vazut. 

Interviu despre Brazilia pentru Hotcity.ro

"Descopera Brazilia este blogul Iuliei care locuieste in Sao Paulo de aproximativ un an de zile. Ea ne povesteste despre cum e viata de zi cu zi in metropola braziliana si despre obiectivele turistice care ne-ar putea tenta in cazul in care vom ajunge pe acolo.

Mai multe despre samba, favele si brazilieni am aflat discutand cu Iulia din Brazilia.

Sabina: De cat timp locuiesti in Brazilia si ce te-a determinat sa vii aici. De ce aceasta tara si nu alta?

Iulia din Brazilia: Locuiesc in Brazilia de un an si ceva iar motivele pentru care am ajuns tocmai aici sunt pur personale. Cateodata ma gandesc ca Brazilia m-a ales pe mine si nu eu pe ea, ca ne-am descoperit apoi reciproc si ne-am placut.

Sabina: Care au fost primele diferente pe care le-ai observat intre Brazilia si Romania?

Iulia din Brazilia: Clima tropicala calda si umeda si oamenii care, chiar si saraci, sunt plini de veselie si optimism.

Sabina: Ce din Brazilia ti se pare ca e la fel ca in Romania?

Iulia din Brazilia: Daca pe de o parte birocratia si coruptia afecteaza progresul atat al Braziliei cat si al Romaniei, pe de alta parte locuitorii ambelor tari sunt deschisi si ospitalieri iar limbile de origine latina sunt la fel de melodioase si expresive.

Sabina: Cum sunt brazilienii ca popor?

Iulia din Brazilia: Brazilienii sunt un popor cald si deschis. Iubesc viata si stiu sa se bucure de ea in orice conditii. Le place sa danseze, sa cante, sa joace sau sa asiste la fotbal, sa bea o bere si sa manance un gratar, churrasco asa cum ii spun ei.

Sabina: Cum e sa locuiesti intr-o metropola precum Sao Paolo, ce are o populatie de aproximativ 20 de milioane de oameni?

Iulia din Brazilia: Este fascinant. Savoarea orasului Sao Paulo este data tocmai de imensitatea si diversitatea sa. Milioane de oameni si de masini, zgarie-nori, elicoptere-taxi, mii de restaurante si baruri, sali de spectacol, cartiere cat orase romanesti intregi – toate formeaza un tot unitar ce iti da energie si te motiveaza.

In Sao Paulo traieste cea mai mare comunitate japoneza din afara Japoniei iar comunitatile siriene, libaneze, italienesti si evreiesti sunt, de asemenea, numeroase. Toate acestea dau orasului o incredibila bogatie culturala si gastronomica. Nu degeaba se spune ca Sao Paulo este New York-ul Americii de Sud!

Sabina: Oamenii cand spun Brazilia se gandesc la carnaval, fotbal, statuia lui Iisus si favele. Ce ne poti spune despre aceste clisee. Cum se vad ele la fata locului?

Iulia din Brazilia: Brazilienii, atat cei care locuiesc in favele cat si cei care locuiesc in vile de lux, adora fotbalul. In aceste zile in care au loc meciurile cupei mondiale de fotbal, nu se desprind de ecranele televizoarelor. Daca Brazilia va castiga, cu totii vor iesi pe strazi pentru a sarbatori. Fotbalul aduce impreuna paturile sociale ale Braziliei.

Scolile de samba care participa la carnavalul din Brazilia sunt, in cea mai mare parte, din comunitatile sarace, din favele. Cu toate ca la origini carnavalul din Rio era practic o incercare a burgheziei braziliene de a copia carnavalul din Venetia astazi, carnavalul este un mijloc de exprimare prin dans si muzica a celor saraci. Pe cei bogati, ii veti intalni in tribune si mai rar defiland in sambodrom.

Statuia lui Iisus din Rio este un simbol recent al Braziliei, constructia fiind terminata in 1931. Acest monument de marimi colosale evidentiaza insa faptul ca in Brazilia exista cea mai mare comunitate catolica din lume.

Favelele, aduse in atentia lumii intregi de filmul Cidade de Deus, sunt cartierele marginase ale marilor orase care sunt atat de sarace incat doar “legea strazii” functioneaza. Brazilienii din clasa medie si bogata le evita in drumul lor. Avand in vedere ca la inceputul acestui an locuitorii unei favele din Rio au doborat un elicopter de politie care survola zona, chiar si organelor de politie le e frica sa intre pentru a restabili ordinea. Daca unele tari au paradise fiscale, altele, ca Brazilia, au aceste paradise ale ilegalitatilor. Ele sunt insa izolate si nu reprezinta o amenintare pentru siguranta generala.

Cu toate ca Brazilia nu se margineste la fotbal, carnaval, statuia lui Iisus (catolicismul) si favele, ele sunt o realitate de zi cu zi in viata brazilienilor. Turistii sunt fascinate de toate aceste fenomene iar aceasta nu poate decat sa faca bine Braziliei.

Sabina:Ce ti-a placut pana acum cel mai mult din toate lucrurile pe care le-ai vazut in Brazilia?

Iulia din Brazilia: Este dificil sa aleg un loc in mod special. Brazilia este o tara cu marime de continent, cu cinci ecosisteme diferite, cu o frumusete si diversitate a peisajului rar intalnita.

In Brazilia poti gasi ceva pentru toate gusturile. Pe gustul meu ramane insa Sao Paulo.

Sabina: Cine este Iulia din Brazilia?

Iulia din Brazilia: Iulia din Brazilia este o romanca care a vrut sa vada lumea si a avut sansa sa o faca, care este foarte recunoscatoare pentru toate oportunitatile pe care le-a avut in viata si care scriind ar vrea sa dea ceva inapoi."

Sursa: http://www.hotcity.ro/ce-ne-inconjoara/rubrica/ocolul-pamantului/interviu-cu-iulia-despre-brazilia.

Mica Japonie paulistana

Liberdade, cartierul japonez din centrul orasului Sao Paulo, aduna pe strazile sale cea mai mare comunitate japoneza din afara Japoniei. Daca alte orase mari precum New York, San Francisco, Londra, Vancouver sau Sydney au un Chinatown, Sao Paulo are ceea ce se poate numi - Japantown.

Totul a inceput in 1912 cand primii imigranti japonezi au ales sa locuiasca pe Rua Conde de Sarzedas datorita chiriilor ieftine. Dupa o istorie zdruncinata de participarea Japoniei in al II-lea Razboi Mondial, perioada in care imigrantii japonezeii au fost expulzati din casele lor din Liberdade, comunitatea nipona s-a inchegat in acest cartier infiintand scoli, reviste, muzee, restaurante si hoteluri.

Conform Institutului Brazilian de Geografie si Statistica (IBGE), in anul 2000 existau intre 1,4 si 1,5 milioane de persoane de descendenta japoneza in Brazilia, 49,3% dintre ei locuind in statul Sao Paulo. Chiar daca multi dintre acestia nu mai locuiesc astazi in cartierul Liberdade, isi mentin afacerile in aceasta zona. De-a lungul strazii principale stau atarnate lampile japoneze “Suzuranto” iar de o parte si de alta se intalnesc restaurante japoneze, alimentare cu produse nipone, baruri de karaoke si centre de arte martiale.

Mancarea este poate cel mai bun produs al cartierului Liberdade. Aici veti gasi nu numai unele din cele mai bune restaurante japoneze din oras la preturi foarte accesibile dar si restaurante chineze, coreene si, peste tot raspanditele, restaurante braziliene cu mancare la kilogram. Majoritatea meniurilor sunt scrise astazi in portugheza, japoneza si chineza - ceea ce arata influenta puternica pe care a avut-o in ultimii ani comunitatea chineza. Dintre restaurantele japoneze, va recomand Sendai si Aska pentru sushi si Lamen Aska pentru supe de taitei proaspeti. Un prilej bun de a degusta specialitati culinare japoneze, chineze si coreene este de a veni in Piata Liberdade dumineca dimineata atunci cand, de peste 35 de ani, are loc targul japonez - Feira Japonesa.

Tot in Liberdade veti intalni templul budist Busshinji - sediul scolii de budism Soto Zen din America de Sud, Muzeul Istoric al Imigratiei Japoneze in Brazilia (mai multe informatii puteti gasi pe site-ul: www.imigracaojaponesa.com.br/), magazinele Mini Kimono si Ikesaki Cosmetics, viaductul Guilherme de Almeida - care ofera o panorama impresionanta asupra orasului Sao Paulo, un McDonalds decorat in stil japonez si multe alte locuri care fac din acest cartier un loc ce merita a fi vazut.

O incursiune in Liberdade te transporta intr-o lume unica - lume in care ciresii in floare sunt impletiti cu arborii de cafea pentru a forma o tesatura japonezo-braziliana. Intr-adevar, astazi in Liberdade nu veti intalni gradini cu bonsai si orhidee, geishe indeplinind ceremonia ceaiului sau calugari budisti meditand. Liberdade se afla in mijlocul unei metropole imense si de necontrolat in care linistea poate fi gasita doar in spatele usilor inchise. Mancarea, felul in care arata strazile si localnicii sunt exemple clare ale interferentelor culturale. Ceea ce vezi astazi in Liberdade este felul cum descendentii imigrantilor japonezi au combinat cultura japoneza si braziliana formand ceea ce se poate chema “nipono-brazilianism”.

Brazilia, de la masini sportive la dube hippy

E sambata. Sao Paulo sufera de un trafic mai putin intens. Paulistanii isi scot la plimbare masinile de weekend. In zona de sud a orasului, masini de epoca renovate si masini sportive de ultima generatie isi etaleaza frumoasele linii. Le vei vedea parcate in fata restaurantelor si teraselor sau trecand pe langa tine in trompa. 

In timp ce unii se distreaza, altii lucreaza. Masinile lor ruginite, scartaind din toate incheieturile sunt, in cea mai mare parte, vechile dubite Volkswagen 2. Ele livreaza marfa sau stau pe post de pravalie la intersectiile strategice din oras. Inauntru gasesti de la fructe si maturi la copii dormind la umbra.

Aceasta este Brazilia. Tara in care antipozii lumii de astazi convietuiesc in armonie. Saracii cu bogatii, evreii cu arabii, indigenii cu colonizatorii, masinile sportive cu dubele hippy. Poate ca clima tropicala ii face pe toti mai toleranti...

Industria constructiilor de masini din Brazilia este insa astazi in mare viteza. Poate ca, in curand, dubita hippy va prinde din urma daca nu o masina sportiva macar un Fiat.

Aceasta crestere se vede mai ales in Sao Paulo iar un exemplu perfect il reprezinta Avenida Europa, un bulevard din regiunea Jardins faimos in intreaga America Latina pentru multitudinea reprezentantelor de masini. Pe o distanta de doar circa 1000 de metri vei gasi dealerii Audi, BMW, Mercedes-benz, Lamborghini, Porsche, Jaguar, Bentley si Astom Martin. Pe langa aceste marci de renume vei gasi si dealeri mai accesibili precum Citroen, Subaru, Mitsubishi Motors, Kia Motors, Hyundai, Suzuki si Smart. In plus, cateva magazine cu masini de lux vand marci exclusive variate  precum Platinuss, Lotus, Pagani si Spyker. Pe aceasta pasarela stradala manechini sunt masinile iar paparazzi sunt iubitorii de automobile. In cele din urma, a visa nu costa nimic...

Brazilia nu este insa doar piata de desfacere a acestor marci ci si un producator de masini de talie mondiala. Toyota, Volkswagen, Chevrolet, Ford, Fiat,  Mercedes Benz, Nissan, Renault, Peugeot, Citroën, Honda, Hyundai, Chrysler si Audi produc masini in Brazilia. Dintre producatorii brazilieni, Troller este cel mai de success, vanzandu-si modelele T4 si Pantanal pe intreg teritoriul Americii de Sud si al Africii.

Dupa o crestere de 11% in 2009, cu 3,14 milioane de masini vandute datorita reducerii accizelor, in acest an industria braziliana a constructiilor de masini preconizeaza o alta crestere de 10%. Aceste cifre sunt cu atat mai impresionante cu cat in Statele Unite vanzarile au scazut cu 40% in 2009 iar un Romania cu 52%.

Astazi Brazilia, surclasand Germania, este pe punctul de a deveni cea de-a IV-a cea mare piata auto din lume dupa China, Statele Unite si Japonia. Acest avans reflecta migratia capacitatilor de productie si investitiilor dinspre pietele dezvoltate saturate inspre pietele emergente.

In Brazilia, masinile sunt taxate masiv de catre stat ajungand sa aiba pret dublu fata de Europa sau Statele Unite. In aceste conditii, o scadere mica a accizelor a dus la o explozie in vanzari. Daca la aceasta se adauga tendinta de crestere a nivelului de trai, la cei 180 de milioane de locuitori, a vinde 3 milioane de masini pe an este doar inceputul...

Moqueca braziliana

Avand origini indigene, moqueca este una dintre cele mai delicioase specialitati ale bucatariei braziliene. Moqueca inseamna tocana in romaneste si asta si este - un amestec de diferite feluri de peste - creveti, homari, calamari, bibani de mare etc., nuca de cocos, ceapa, usturoi, coriandru, ardei, rosii si ulei de dendê extras dintr-un palmier african, toate inabusite intr-un vas de lut la foc mic si apoi servite alaturi de orez fiert in lapte de nuca de cocos.

Cele doua variante sunt Moqueca Capixaba din Espírito Santo si Moqueca Baiana din  Bahia. Diferenta este ca moqueca capixaba foloseste in loc de ulei de dendê, ulei de masline sau un alt tip de ulei mai putin gras. Bucataria din Bahia ofera o combinatie unica de feluri de mancare afro-braziliene. Unele pot fi picante datorita utilizarii ardeilor iuti malagueta dar, chiar si asa, foarte gustoase. Pe de alta parte, bucataria din Espírito Santo se axeaza pe preparate din fructe de mare usoare, cu o puternica influenta indigena, in care se utilezeaza mult un fel de banana care trebuie gatita inainte de a fi consumata denumita banana-da-terra. 

 

Raspandita astazi in toata Brazilia, moqueca poate fi savurata in São Paulo in restaurante precum Meaipe, Tordesilhas si Bargaço,  in Salvador in restaurantul Yemanjá contempland oceanul Atlantic, in Rio de Janeiro in restaurantul Sobrenatural sau in Vitória (Espírito Santo) in restaurantele Moqueca e Cia sau Papaguth.

Moqueca este la fel de batrana ca si Brazilia insasi. In toti acesti ani de existenta a acumulat arome portugheze, africane si indigene ceea ce face din ea astazi o delicatete prin excelenta braziliana.  

O reteta in engleza al acestui savuros si unic fel de mancare brazilian puteti gasi la urmatoarea adresa URL: http://www.foodnetwork.com/recipes/moqueca-de-peixe-recipe/index.html. Pofta buna!

Ortodox in Sao Paulo

Intre 16 si 18 aprilie a avut loc la sediul Arhiepiscopiei Ortodoxe din São Paulo prima Adunare Episcopala a Bisericilor Ortodoxe din America de Sud. Evenimentul cu valente istorice l-a avut ca amfitrion pe Dom Damaskinos Mansour, arhiepiscopul bisericii ortodoxe din Brazilia. La aceasta reuniune au participat episcopi ai bisericilor ortodoxe prezente in America de Sud - Patriarhia Constantinopolului, Patriarhia Antiohiei , Patriarhia Moscovei si Patriarhia Romana.

Scopul reuniunii a fost de a pune in aplicare rezolutia celei de-a 4-a Conferinte Episcopale a Bisericilor Ortodoxe din Chambesy (Elvetia) - de a se organiza in intreaga lume adunari episcopale in vederea revigorarii si sporirii prestigiului Bisericii Ortodoxe si a coordonarii activitatilor in diferite domenii precum educatia, traducerea unor texte liturgice, relatiile cu autoritatile, cateheza etc..

In ultima zi a intalnirii, ierarhii prezenti au oficiat Sfanta Liturghie la Catedrala Ortodoxa Antiohiana din São Paulo. Intr-un cadru plin de flori albe, in fata unui iconostas facut din marmura de Carrara si inconjurati de o colectie iconografica deosebita, membrii comunitatii ortodoxe, reprezentantii altor Biserici, demnitarii si reprezentantii diplomatici ai altor tari in Brazilia s-au bucurat de o slujba de o frumusete rar intalnita.

In São Paulo nu exista nici biserica ortodoxa romaneasca si nici Consulat al Romaniei. Nu e usor sa fii roman-ortodox in aceasta metropola sudica. Daca vrei sa participi la o slujba, cea mai aproape biserica romaneasca este tocmai Parohia Sfantului Andrei din Buenos Aires, Argentina. Daca ai ceva de rezolvat la Consulat, trebuie sa iei avionul sau sa conduci 6 ore pana in Rio de Janeiro. Datorita acestor factori dar si a marimii colosale a orasului, comunitatea romaneasca de aici este foarte dispersata. Romanii nu se cunosc intre ei si gasesc din ce in ce mai greu sa isi pastreze traditiile.

Cu putin timp inainte de Adunarea Episcopala am aflat cu bucurie despre intentia de a se deschide o biserica ortodoxa romaneasca in São Paulo. In acest scop, ma adresez tuturor romanilor din São Paulo si imprejurimi cu cerinta de a ne intalni pentru a ne cunoaste si a discuta despre acest proiect. Cei interesati ma pot contacta pe mine la adresa de email: descoperabrazilia@gmail.com sau pe Fr. Dn. Vasile Muresan la adresa de email: vasilemuresan@yahoo.com.

A auzi pe PS Ioan Casian de Vicina, episcopul vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe Romane in America si Canada, cantand Hristos a Inviat in romaneste la slujba de dumineca a fost o adevarata incantare pentru putinii romani prezenti. A fost ca si cum ti-ai fi regasit radacinile romanesti si crestine in cantecul ortodox al Pastelui. O biserica ortodoxa romaneasca in Sao Paulo nu numai ar dezvolta si  prezerva acest sentiment dar ar si uni comunitatea romaneasca de aici.

Jockey Club, São Paulo

Unul dintre cele mai placute moduri de a petrece o zi de sambata sau dumineca in Sao Paulo este de a merge la Jockey Club pentru a asista la o cursa de cai. Cursele incep de la ora 14:00 iar intrarea este gratuita.

In incinta clubului poti admira cativa dintre cei 1500 de cai pur-sange englez care sunt antrenati aici, iti poti incerca norocul (suma minima cu care se poate paria este de 2 Reali - circa 4 RON), poti lua pranzul sau bea o bere la restaurantul Charlô, Mercearia São Roque sau Cânter Bar sau poti admira o frumoasa priveliste a orasului gazda.

Oaza de verdeata si liniste, Jockey Club a implinit recent 135 de ani de existenta. Scaunele de lemn, monitoarele vechi, fotografiile din anii 60 si 70, batraneii cu chipiu si binoclu pentru a privi cursele, toate acestea fac din acest club un loc unic ce contrasteaza puternic cu zgaraie-norii moderni ce il inconjoara.

 Pentru a va bucura vizual de acest binecunoscut hipodrom paulistan, va las in compania fotografiilor.

Mai multe detalii prinvind Clubul Jockey din Sao Paulo puteti gasi la urmatoarea adresa URL: http://www.jockeysp.com.br/.

Paste fericit! Feliz Páscoa!

Intotdeauna mi s-a parut ca perioada dintre Craciun si Paste trece foarte foarte repede. Cum era de asteptat, la tropice timpul nu s-a dilatat din cauza caldurii ci, fugind ca nebunul, m-a prins rapid din urma mai devreme decat m-am asteptat. Pastele este insa o sarbatoare atat de frumoasa incat ma bucur cand vine si sunt trista cand trece. Timpul nebunul nu vrea sa stea in loc...

In Brazilia, este toamna. Friptura de miel, pasca si ouale fierte sunt inlocuite de peste la gratar sau la cuptor, paçoca si oua de ciocalata.

Paçoca este un desert traditional brazilian facut din cu arahide, faina de manioc si zahar, preparat pentru a fi consumat in Saptamana Mare. Ouale de ciocolata, de toate marimile si cu toate aromele, sunt insa, de departe, desertul favorit al brazilienilor in aceasta perioada. Aceasta traditie a fost adusa de imigrantii germani la inceputul secolului XX. Astazi, oamenii stau la cozi lungi pentru a-si cumpara mult asteptatele dulci simboluri pascale. Circa 130 de milioane de oua de ciocolata sunt vandute in Brazilia in aceste zile! Cu energia pe care o dau, cred ca brazilienii o vor lua inaintea timpului nebun!

In acest an, crestinii de toate confesiunile si din toata lumea, sarbatoresc Invierea Domnului in aceeasi zi. In Brazilia se afla cea mai mare comunitate de catolici din lume. In Sao Paulo nu exista nici o biserica ortodoxa romaneasca. Unica optiune este de a merge la o biserica catolica la Slujba de Inviere. Departe de casa, printre straini cu obiceiuri straine, Dumnezeu este unul si iti este aproape oriunde ai fi.

Paste fericit! Feliz Páscoa!

Parcul Independentei si Muzeul Paulista, Sao Paulo

Parcul Independentei din Sao Paulo este un simbol national al Braziliei, aflandu-se pe Colina Ipiranga, langa paraul Ipiranga, acolo unde Dom Pedro I  a declarat Brazilia independenta de Portugalia punand astfel capat perioadei coloniale.

Gradinile proiectate in stil francez unesc Muzeul Paulista cu celelalte puncte de atractie existente in parc - o pepiniera de plante, Muzeul de Zoologie, Monumentul Independentei cu Capela Imperiala si Casa do Grito, casa specifica secolului XIX brazilian care se spune ca ar aparea intr-un tablou dedicat independentei din Muzeul Paulista. In gradinile cu iz european se gasesc arbusti hamamelis ornamentali, azalee, trandafiri, palmieri, chiparosi si pomi fructiferi. Prezenta acestora din urma ofera hrana papagalilor verzi, pasarilor bem-te-vi (Pitangus sulphuratus) si tico-tico (Zonotrichia capensis), bufnitei albe, vrabiutelor, porumbeilor dar si maimutelor cu smocuri albe sau sconcsilor care traiesc in zona .

Parcul Independentei are 3 intrari, parcare pentru 150 de vehicule, heliport, 20 de echipamente de fitness, pista de jogging de 1000 de metri si doua zone recreationale. Intrarea principala se gaseste pe Avenida Nazareth din cartierul paulistan Ipiranga.

Gradinile sale tropicale perfect manicurate, cu fantani arteziene si alei din piatra, te-ar transborda usor in gradinile Versailles din Paris daca nu ar fi flora si fauna specifica. Acestea ii confera insa unicitate si nu e de mirare ca artisti precum Andrea Bocelli, Dianne Reeves si Buddy Guy au ales sa concerteze aici cand au venit in Sao Paulo.

Situate pe un teren in panta, gradinile pun in evidenta impunatoarea cladire a Muzeului Paulista, cunoscut si sub numele de Muzeul Ipiranga. Aceasta a fost construita in stil renascentist intre 1885 si 1890. Cladirea are de 123 de metri lungime, 16 metri latime si o abundenta de elemente decorative, fiind proiectata de arhitectul italian Tommaso Gaudenzio Bezzi. Dimensiunile si stilul arhitectural al palatului au fost exceptionale pentru São Paulo de la sfarsitul secolului XIX care avea doar 70.000 de locuitori.

Astazi, Muzeul Paulista functioneaza sub egida Universitatii Sao Paulo, avand in colectie sa peste 125.000 de obiecte ce stau marturie istoriei Brazilei si a rolului jucat de paulistani.

Scara principala a muzeului are o valoare simbolica uriasa pentru locuitorii orasului Sao Paulo si iti atrage atentia din momentul in care pasesti inauntru. Scara in sine reprezinta raul Tietê, punctul de plecare a exploratorilor bandeirantes, spre interiorul tarii. Boluri cu apa din raurile descoperite de paulistani intre secolele XVI si XVIII - Paraná, Paranapanema, Uruguai, Amazonas etc. - sunt incorporate ornamentelor care o impodobesc. Pe peretii ce o inconjoara sunt instalate statui ale eroilor bandeirantes. O statuie de bronz a lui Dom Pedro I realizata de Rodolpho Bernardelli se afla in nisa centrala.

Cea mai cunsocuta opera de arta din colectia muzeului este un tablou al artistului Pedro Américo denumit "Independência ou Morte" - Independenta sau Moarte - cunoscut si sub numele de "O Grito do Ipiranga" - Strigatul de la Ipiranga.

Comandat in timpul constructiei monumentului Independentei, tabloul a fost terminat in 1888, cand monarhia braziliana se confrunta cu o criza - tara va deveni republica in anul următor. Din acest motiv, s-a apreciat ca faptele istorice au fost modificate de dragul esteticii si pentru o redare mai eroica a momentului. Pe 7 septembrie 1822, Dom Pedro I era obosit dupa un drum de 11 ore din Santos, drum pe care l-a facut cel mai probabil pe un catar si nu pe un cal, acesta fiind modul de a traversa lantul muntos Serra do Mar in acele vremuri. In aceasta stare erau, se pare, si ceilalti oameni din anturajul sau. In incercarea de a da mai mult eroism strigatului lui Dom Pedro I de "independenta sau moarte!", se pare care Pedro Américo s-a inspirat din tabloul lui Ernest Meissonier, "1807, Friedland", care il prezinta pe Napoleon victorios in batalia cu acelasi nume. In ciuda acestor controverse, "Independência ou Morte" este cel mai important simbol al independentei Braziliei si trebuie apreciat ca atare.

Pe langa obiectele ce marcheaza diferite momente din istoria Brazilei, muzeul prezinta publicului si o colectie impresionanta de timbre, fotografii, utilaje, mobila si obiecte decorative ce fac un portret modului in care s-a format societatea paulistana. Fotografii de acum 100 -150 de ani a strazii Rosário si al Patio da Cadeia, o macheta interactiva a orasului Sao Paulo, timbre pe care le poti vedea mai bine prin lupe special instalate, picturi ce prezinta intalnirea colonizatorilor cu indienii din aceasta zona si expeditiile fluviale, monções, organizate de bandeirantes, fotografii cu sclavii africani ce au fost utilizati pe plantatiile de cafea, masini de pompieri, casute postale, o ambulanta fabricata de Fiat in secolul XIX, obiecte din sticla si mobila frantuzeasca, un salterio - vechi instrument muzical - din secolul XVIII, afise originale ale primelor companii de import-export etc.. - toate arata drumul parcurs de Sao Paulo pentru a deveni metropola de astazi.

Muzeul Paulista a fost reformat de curand si isi prezinta exponatele intr-o maniera bine organizata si interactiva. Din pacate, nu pot spune acelasi lucru despre Muzeul National de Istorie a Romaniei din Bucuresti pe care l-am vizitat in toamna anului trecut. Daca insa Brazilia a gasit 2,5 milioane de dolari pentru a reforma acest muzeu, poate va gasi si Romania resurse pentru a-si aduce cel mai important muzeu de istorie la standardele internationale. Eu imi pastrez optimismul!

In Brazilia, Parcul Independentei si Muzeul Paulista ofera o privelisti superbe asupra orasului Sao Paulo si sunt locuri ideale pentru a te destinde la umbra in zilele calduroase de vara. Este o combinatie ideala intre cultura si activitate recreativa pe care o recomand oricarei persoane care viziteaza Sao Paulo.

Parcul Independentei este deschis publicului in fiecare zi de la orele 5:00 pana la orele 20:00 avand intrarea libera. Muzeul Ipiranga este deschis publicului de marti pana dumineca de la orele 9:00 pana la orele 17:00 avand un pret de intrare de 4 Reali, bilet intreg, si 2 Reali, bilet redus.

Mai multe detalii privind Muzeul Paulista puteti gasi la urmatoarea adresa URL: http://www.mp.usp.br/.

Strazi cu nume romanesti pe taram brazilian

In plimbarile mele prin Rio de Janeiro si Sao Paulo am dat totalmente accidental peste doua strazi cu nume romanesti. In Rio am descoperit Rua Rumania in apropierea locului de unde se ia trenul pentru a urca pe Corcovado iar in Sao Paulo,  in spatele Muzeului Brazilian de Sculptura, am descoperit Rua Bucareste.

Rua Rumania se afla in cartierul Laranjeiras, un cartier rezidential din zona de sud a orasului Rio de Janeiro. Pe aceasta strada cu nume ce mi-a adus aminte de casa am intalnit scoala de teatru Casa De Artes Laranjeiras, cel mai important centru de formare profesionala a actorilor din Brazilia. Tot aici am obsevat ca autoritatile braziliene nu stiu inca ca in Romania a avut loc o revolutie, pe indicatorul strazii scriind Rua Rumania - Republica socialista din Europa Orientala.

Rua Bucureste se afla in cartierul paulistan Jardim Europa, un cartier linistit, plin de vile si copaci tropicali din zona de sud a orasului Sao Paulo. Pretul pe metru patrat a unei locuinte in aceasta zona ajunge la 5.000 de dolari, in prezent existand pe Rua Bucareste o casa de vanzare pentru 4 milioane de dolari. Asa s-a spulberat visul meu de a trai in Sao Paulo pe Rua Bucureste...  Rua Bucareste este si ea o strada cu valente artistice. Pe ea se gasesc Institutul Victor Brecheret si Fundatia sculptor Victor Brecheret, autorul binecunoscutului monument Bandeirantes ce se afla la una dintre intrarile in parcul Ibirapuera. Tot pe aceasta strada locuieste fiul  sculpturului, pe fatada intrarii casei sale fiind pictat monumentul Bandeirantes si in curtea sa putandu-se admira o serie de sculpturi din bronz si piatra ale artistului.

Am inteles ca mai exista strazi cu nume romanesti in Jacareí (statul Sao Paulo), Carapicuíba (statul Sao Paulo) si Cachoeirinha (statul Rio Grande do Sul). Sunt convinsa insa ca exista si alte strazi care dovedesc ca distanta intre Brazilia si Romania nu este atat de mare. Cine stie... poate le veti descoperi voi intr-o zi!

Printi si cersetori

Cersetorii, vagabonzii, locuitorii strazilor, oamenii fara adapost, cum vreti sa-i numiti, abunda in centrul vechi al orasului Sao Paulo. De ce este acesta locul cu cel mai mare numar de cersetori pe metru patrat din lume? Multi raspund - mai in gluma, mai in serios - pentru ca nici o celebritate nu si-a anuntat vizita in viitorul apropiat. Dezinteresul autoritatilor pentru aceasta zona de importanta istorica este insa alarmant si te face sa te intrebi ce se intampla in cartierele sarace. Cum este posibil sa existe cartiere precum Jardins si Vila Nova Conceição cu cladiri si strazi impecabile, cu parcuri amenajate de peisagisti si agenti de paza peste tot iar in centru sa fie plin de cladiri abandonate, mormoane de gunoaie si oameni ai strazii? Cum este posibil ca o tara cu indicatorii economici ai Brazilei (a se vedea articolul - Brazilia, tara viitorului!?), o tara care se vrea a fi un mare jucator pe scena politica mondiala, o tara care planuieste sa trimita ajutoare catre cei afectati de cutremurul  din Haiti in valoare de 375 de milioane de Reali, sa uite sa aiba grija de cei de acasa?

In Praça da Sé, spre exemplu, cercetari recente au ajuns la concluzia ca exista 21 de persoane fara adapost la fiecare persoana obisnuita care trece pe acolo la un moment dat. In ciuda acestui fapt, in cazul in care ajungeti in aceasta zona, incercati sa vizitati Catedrala Metropolitana a orasului São Paulo sau Catedrala Sé, unul dintre cele mai mari cinci temple neogotice din lume. Catedrala are cea mai mare orga din America Latina si ar merita intr-adevar sa fie vizitata! Numai sa o gasiti deschisa... Eu una am avut doua incercari nereusite. Cu toate acestea, experienta de a petrece de fiecare data 5 minute in aceasta piata a fost un amestec de aventura, cultura si umor. Aventura, pentru ca din momentul din care iesi din gura de metru si pana intri inapoi simti cum privirile a zeci de oameni ai strazii te urmaresc, vezi pericolul situatiei dar curiozitatea te face doar sa-ti tii geanta cat mai aproape de corp, sa-ti ascunzi camera foto si sa privesti in jurul tau cu atentie. Cultura, pentru ca, desi fugitiv, reusesti sa admiri fatada impunatoare a catedralei. Umor, pentru ca observi reprezentanti ai tuturor religiilor incercand sa converteasca pe vagabonzii care ii privesc neinteresati, pentru ca din locul in care poti cumpara carti vechi observi ca se pot contracta si prostituate si pentru ca patrulele de politie privesc toate acestea in mod nepasator. Nu tocmai grupul traditional de catolici pe care te-ai fi asteptat sa-l intalnesti...

Cersetoria de astazi este departe de spiritul romantic al romanelor lui Mark Twain sau Dickens. Pozele din acest articol sunt facute intr-o perioada de doar cateva minute in Praça da Sé. Abundenta oamenilor strazii este un indicator al unor probleme sociale foarte serioase.

Se estimeaza ca numarul cersetorilor din orasul Sao Paulo a crescut de la 12.000 in 2005 la 20.000 in 2010. In acelasi timp, numarul de locuri din adaposturi a scazut. Din 2008 au fost inchise doua adaposturi care gazduiau circa 2000 cersetori. In acest an, prefectura se gandeste sa inchida alte 2 adaposturi de 500 de locuri pentru ca ofera conditii inadecvate. Din pacate, autoritatile prefera sa le inchida decat sa investeasca in refacerea lor.

Cu siguranta ca toate orasele mari au aceasta problema. Cersetorii fac parte din viata urbana. Chiar daca li se ofera locuite nu exista nici o garantie ca vor inceta sa cerseasca. Multi dintre ei au probleme mentale, sunt dependenti de droguri, nu stiu sau nu vor sa munceasa. Multi nu vor sa stea in adaposturi pentru ca au o ora pentru a dormi, pentru a se trezi si pentru a manca. Nu pot sa bea sau sa se drogheze. De aceea, fug, preferand sa castige din cersit pana la 1000 de Reali pe luna, fara a avea nici o obligatie. Cersetoria este o afacere buna pentru multi oameni ai strazii avand in vedere ca salariul minim pe economie pentru 8 ore de munca pe zi este de 465 de Reali. Trebuie insa sa se faca diferenta intre cei care au facut din aceasta o profesie si cei care au intr-adevar nevoie de ajutor.

A-i ignora nu este o solutie nici pentru ei si nici pentru cei care ar vrea sa se bucure linistiti de zonele cu caracter istoric din centrul orasului. Recurgerea autoritatilor la jeturi cu apa rece pentru a-i alunga a fost un tratament agresiv si inuman care nu a dat rezultate. Cersetatorii au plecat doar putin mai departe pentru a-si usca saltelele si s-au reintors peste cateva zile ca si cum nimic nu s-a intamplat. Incercarea de a-i convinge sa se mute in zona de est a orasului s-a soldat cu raspunsul "dar acolo ce mancam si cine o sa ne mai dea bani?". Campania "Nu oferi pomana, ofera un viitor" a fost considerata de prefectura ca fiind cea mai buna forma de a combate cersetoria. Cu toate ca aceasta a avut un impact ridicat asupra publicului, dupa cum se vede pe la colturi, nu este suficienta.

Daca Sao Paulo ar fi avut parte de o planificare urbana unitara, daca s-ar fi construit locuinte sociale suficiente, poate nu ar exista nici favele si nici atat de multi cersetori. Reducerea in ultimii ani a resurselor destinate programelor sociale nu a ajutat. Toate acestea trebuie sa se schimbe daca Sao Paulo vrea sa fie recunoscut ca un important centru financiar mondial. Atat autoritatile cat si paulistanii care i-au imputernicit trebuie sa dovedeasca ca nu si-au abandonat centrul istoric si ca doresc sa dea sansa unei vieti demne si celor mai putini norocosi. Societatea de astazi nu mai permite ca fiind acceptabila si normala prapastia sociala dintre printi si cersetori.

Mercado Municipal, São Paulo

In spatele Pietei Dom Pedro al II-lea din centul orasului São Paulo, in apropierea statiilor de metrou São Bento si Luz, se afla una dintre cele mai frumoase si bogate piete de produse alimentare din America de Sud, Mercado Municipal, cunoscuta si sub numele de Mercadão.

Cladirea pietei municipale a fost proiectata de arhitectul Franscisco Ramos de Azevedo, fiind definitivata in 1932. Structura de fier a vechiului palat Beaux Arts gazduieste un imens spatiu plin cu tarabe cu fructe, condimente, cod sau carne de vita uscata, cafea, vin, peste proaspat, carne si produse din carne, branzeturi, uleiuri si masline. Toate aceste delicateturi sunt vandute de luni pana sambata intre orele 6:00 si 18:00 si dimineca intre orele 6:00 si 16:00.

La mezanin, restaurante precum Hocca Bar, O Brasileirinho si Terra de Santa Cruz, ofera gustari rapide sau meniuri elaborate si o priveliste superba asupra vitraliilor cu imagini agricole create de artistul rus Conrado Sorgenicht Filho.

Daca ajungeti aici nu plecati fara a incerca celebrul sanduíche de mortadela la Bar de Mane - taraba numarul 14 ce vinde inca din 1933 un sandvis imens ce contine 300 de grame de mortadela (parizer). Pentru a-l digera mai usor, comandati apoi un suc proaspat de fructe tropicale la una dintre tarabele specializate din piata.

Cu 12.600 metri patrati de suprafata construita si 1.600 de angajati care manipuleaza 350 tone de alimente pe zi, piata municipala din São Paulo este unul din cele mai importante puncte de referinta ale bucatariei braziliene.

Mai multe detalii privind Mercado Municipal din São Paulo puteti gasi la urmatoarea adresa URL: http://www.mercadomunicipal.com.br/.

Cow Parade 2010, Sao Paulo

De la parada scolilor de samba la parada vacilor. Asa se exprima Sao Paulo in primele luni ale anului 2010. Cum despre Carnaval am povestit in articolul precendent, acum vom povesti cate ceva despre cow parade.

Cow parade este cel mai mare eveniment de arta publica din lume. Din 1998, cand a fost initiat in Zürich de catre sculptorul Pascal Knapp, mai mult de 58 de orase din intreaga lume precum Chicago, New York, Londra, Tokio, Praga, Curitiba, Belo Horizonte, Boston, Paris, Rio de Janeiro, Milan sau Madrid au organizat acest eveniment. In tot acest timp expozitia a fost vizitata de mai mult de 150 milioane de persoane.

Din 22 ianuarie si pana pe 21 martie, Sao Paulo este pentru a doua oara gazda cow parade. Prima data a avut loc in 2005, in acelasi an cand a avut loc si in Bucuresti. Atunci au fost stransi mai mult de 3 milioane de Reali (circa 1,5 milioane dolari) pentru diferite proiecte sociale. Astazi, cele 90 de vacute in marime naturala din fibra de cristal incearca sa captiveze publicul si sa atraga resurse banesti similare.

Ele sunt imprastiate in diverse puncte cheie ale orasului precum Av. Paulista, Av. Brig. Faria Lima, Av. Cidade Jardim, Rua Oscar Freire, statii de metro, muzee si parcuri. Sculpturile au fost create de diferiti artisti plastici si design-eri locali si sponsorizate de anumite firme. Dupa terminarea expozitiei, ele vor fi scoase la licitatie iar banii obtinuti vor fi donati ONG-urilor.

Vacutele din Sao Paulo nu fac muuuu ci se lasa sa fie admirate. Simpatice, cu colorit viu, ele inspira veselie si adeseori provoaca rasul. Numele si temele creative, in unele cazuri, se joaca cu termenul "cow" generand diverse titluri haioase: Cowgestionamento prezinta problema traficului din Sao Paulo, Cow-bustível releva importanta Braziliei ca si producator de petrol si etanol, Cowleta Seletiva aminteste despre necesitatea de a polua mai putin si de a avea grija mai multa de orasul in care traiesti, Cow Sambista subliniaza pasiunea paulistanilor pentru samba, Micowjackson, Cowlorida Voadora, Cowfeína, Yellow Cow-marine confirma necesitatea de a infrunta totul cu un bun simt al umorului.

Vacute inspirate din diferitele fatete ale orasului Sao Paulo - ziua, noaptea, arhitectura, oamenii cu particularitatile lor - sunt in special interesante. Vaca Cosmopolita, Sampa sem Parar, São Paulo mais Cowlorida releva pasiunea artistilor pentru orasul din care se inspira. O vacuta neagra care nu atrage atentia la prima vedere, Vaca Torpedo de la numarul 302 de pe Avenida Paulista, interactioneaza cu publicul prin SMS-uri la numarul 50065 pe care le afiseaza pe monitorul care ii este integrat.

Printre artistii care au colaborat in acest an la cow parade se numara Inez Saragoza, Sônia Menna Barreto, Maramgoní, Marcelo Faisal, Marcello Serpa, Hans Hossi, Morandini, Reynaldo Berto, Luciana Mariano, C. Sidoti, Antonio de Olinda, Glauco Diógenes si Lucas Pennach.

Cow Parade este un foarte util instrument de marketing cu rol artistic si caritabil. Pentru firmele ce sponsorizeaza, vacutele reprezinta un mijloc de comunicare cu publicul cu un inalt grad de vizibilitate, pentru artisti, o modalitate perfecta pentru a se face cunoscuti, la obiectul de arta avand acces mult mai multi oameni decat ar avea intr-un muzeu sau o galerie, pentru ONG-uri, un mijloc foarte util pentru a strange bani iar pentru public, un prilej de a se opri, de a zambi si de a uita un pic de agitatia unei mari metropole.

Mai multe informatii privind acest eveniment puteti gasi la urmatoarea adresa URL: http://www.cowparade.com.br/.

Carnavalul - spiritul poporului brazilian

Carnavalul isi are originea in festivalul de primavara al Greciei Antice care sarbatorea pe Dionis, zeul vinului. Romanii au adoptat acest obicei prin Bacchanalia, in cinstea lui Bachus, zeul roman al vinului, si Saturnalia, cand sclavii si stapanii lor faceau schimb de haine si petreceau impreuna. Biserica romano-catolica a modificat mai tarziu Saturnalia intr-un festival ce ducea pana la "Miercurea Cenusii", zi ce marcheaza inceputul postului Pastelui la catolici si protestanti. Acesta a evoluat rapid intr-o masiva sarbatoare a indulgentelor - muzica, carne, alcool si placeri trupesti - ultimele inaintea celor 40 de zile de post si abstinenta. Insusi cuvantul carnaval vine din expresia latineasca, carnem levare, ce semnifica "adio carne".

Originea carnavalului brazilian este marcata de festivalul portughez ce avea loc in perioada coloniala inaintea Postului Pastelui numit entrudo. Era un eveniment caotic. Participantii aruncau cu noroi, mancare si apa unii spre altii ceea ce ducea adeseori la revolte. Doar jocurile cu confetti si steagurile s-au pastrat din acest obicei. Primul bal mascat, in ritm de polca si vals, a avut loc in Rio in 1840, sub influenta balurilor mascate din Paris si Venetia. Paradele stradale prezentand care alegorice si fanfare militare si-au facut aparitia un deceniu mai tarziu. Sunetul strans asociat cu carnavalul din Brazilia, samba, a fost introdus abia in 1917. Samba este un amestec de semba angoleza, polca europeana, batuque africana, cu accente de habanera cubaneza si alte stiluri. Ceea ce stim noi ca fiind samba este rezultatul sosirii brazilienilor de culoare (in principal din Bahia) in mahalalele sarace sau favelas din Rio ca urmare a abolirii sclaviei din 1888.

Astazi carnavalul este organizat de scolile de samba care au aparut pentru prima data in 1928. Mai mult decat grupuri muzicale, ele sunt de fapt asociatii de cartier care asigura resursele educationale si medicale ale comunitatii intr-o tara in care diferentele sociale sunt imense iar cei saraci sunt putin protejati.

In zilele ce urmeaza Brazilia va fi cuprinsa de spirit de sarbatoare. In Rio de Janeiro si Sao Paulo vor avea loc paradele scolilor de samba in cele doua sambodromuri proiectate de Oscar Niemeyer. Un juriu va analiza pe fiecare in parte si va alege scoala castigatoare. In Salvador si Recife actiunea principala se desfasoara pe strazile oraselor unde se vor organiza procesiunile mai linistite afoxe si maracatu.

Sute de mii de turisti vor admira pe Columbina, Arlechin, Pierrot, Regele Mono si Regina Carnavalului, costumele extravagante, frumoasele brazilience dansand in ritm de samba imbracate sumar, barbatii imbracti in haine de femeie, carele alegorice, purtatorii de steag, ritmurile percutionistilor, figurinele gigantice, indienii, trubadurii medievali, arhiepiscopii romano-catolici, soldatii etc.. Beyonce, Alicia Keys, Madonna sunt printre personalitatile care se afla in aceste zile in Rio. Dans, muzica, caipirinhas si nebunia va incepe.

Chiar daca carnavalul din Brazilia nu are vechimea carnavalului din Venetia, atestat documentar inca din 1268, el este astazi o manifestare unica a simbiozei intre cultura africana si cea europeana si o expresie fidela a spiritului poporului brazilian, espírito do povo.

* Mai multe informatii despre Carnavalul din Brazilia puteti gasi accesand urmatoarele adrese URL:

http://www.carnavaldobrasil.com.br/,

http://www.spturis.com/carnaval/2010/.

Ploi tropicale

46 de zile consecutive cu ploaie. Asa arata vara la tropice. Dimineti toride, oameni fugind de soare. Intre orele 16:00 si 18:00 ploi calde, torentiale, fulgere si tunete, oameni fugind de ploaie. O ora si totul este uscat, oameni bucurandu-se de racoarea de dupa.

Asa arata vara la tropice dar, in acest an, a fost prea multa ploaie chiar si pentru standardele tropicale. Institutul National de Meteorologie (Inmet) a raportat o acumulare de ploaie in Sao Paulo de 480,5 mm intre 1 si 31 ianuarie, cea mai mare valoarea inregistrata in luna ianuarie de dupa 1947.

In Sao Paulo, intre zgarie norii asezati pe un relief derulos, ploaia transforma strazile in adevarate rauri care duc cu ele multe dintre resturile menajere ale locuitorilor metropolei. Privelistea nu este agradabila dar e poate de inteles avand in vedere ca in fiecare zi in Sao Paulo sunt colectate 15 milioane de tone de gunoaie. Odata ce incepe a ploua, nu ai nici o sansa decat sa astepti sa se opreasca. Umbrela nu iti este de nici un folos, poti tranversa strada doar daca accepti faptul ca te vei uda pana la genunchi, daca conduci, trebuie sa fii pregatit pentru a petrece mult timp in trafic.

In mass-media, titlurile principale sunt legate de ploaie: Strazi inundate si rauri care ies din matca in Sao Paulo, Precipitatiile blocheaza drumurile de centura si ucid 8 persoane, Ploile masive duc la inchiderea aeroportului Congonhas, In ploaia din Sao Paulo se moare sarac - in cea mai mare parte in regiunea de nord-est, Ploaia stinge lumanarea ce marcheaza aniversarea orasului Sao Paulo, Ploile se intensifica si toate regiunile din Sao Paulo intra in stare de alerta, Ploaia revine pentru a pedepsi Sao Paulo, Ploaia invadeaza o statie de metro si cauzeaza panica, Ploile fac ca 31 orase din statul SP sa decrete stare de urgenta, Barra Bonita: 112 mm de ploaie in 12 ore etc.

Pana acum se estimeaza ca 70 de persoane au murit datorita ploilor. Majoritatea provin din zonele mai sarace unde alunecarile de teren provocate de ploi duc la daramarea constructiilor ridicate ilegal si in mod necorespunzator. Vina nu este insa nici a ploii si nici a saracilor care traiesc in locul nepotrivit si nu isi colecteaza deseurile menajere. Paulistanii cer guvernantilor sa nu mai transfere raspunderea acestor tragedii si sa dezvolte programe sociale viguroase in aceste regiuni. Din pacate insa, nu exista nici macar un plan de a construi locuinte sociale pentru a-i muta pe cei ce traiesc in zonele de risc.

Economic, datorita ploilor excesive, populatia va trebui sa plateasca cu 20% mai mult pentru politele de asigurare ale masinilor si, cum circa 50% din productia agricola a fost distrusa, cu 11% mai mult pentru alimente.

In fata acestor conditii meteorologice extreme, brazilienii stiu insa sa faca haz de necaz. Glumele abunda ca si ploaia:  "cine crede ca apa lumii se termina nu locuieste in Sao Paulo'', "Noe, de ce nu-ti construiesti arca in Piata da Sé", "Dupa airbag, colacul de salvare este optiunea cea mai importanta in masinile din Sao Paulo", "In sfarsit Sao Paulo are priveliste spre mare!".

Poezia Rar a lui Bacovia pare ca a fost scrisa in aceste zile in Sao Paulo: " Ploua, Ploua, Ploua. Vreme de betie". Sa nu uitam insa vechea vorba romaneasca ce zice ca dupa orice furtuna vine cer senin!