Varfuri litorale: Corcovado si Pão de Açúcar

Rio de Janeiro este cu siguranta unul dintre cele mai frumoase orase de pe planeta din punctul de vedere al geografiei. Oceanului Atlantic, plajelor Copacabana, Ipanema si Leblon, Lagunei Rodrigo de Freitas si Parcului National Tijuca le stau de straja varfuri inalte si ascutite precum Corcovado si Pão de Açúcar.

Muntele Corcovado are 706 de metri inaltime. Isi trage numele datorita aparentei sale fizice de la corcova, cuvant ce semnifica cocoasa in portugheza. Corcovado este cunoscut mai ales pentru statuia lui Iisus Rascumparatorul (Cristo Redentor) care se afla pe varful sau si care a fost proclamata una dintre cele sapte minuni ale lumii moderne. Imbratisand pe cariocas, locuitorii orasului Rio, inca din 1931 cand a fost inaugurata de catre presedintele Getúlio Vargas, statuia a fost realizata de sculptorul francez de origine poloneza Paul Landowsky. Partile statuii au fost trimise pe cale maritima din Franta.

Calea ferata de 3800 metri dintre Rua Cosme Velho si Corcovado a fost de mare ajutor in transportarea materialelor pana pe varful muntelului Corcovado. Trenul folosit in acele vremuri a fost primul din Brazilia care a functionat cu electricitate si este astazi utilizat pentru  transportul turistilor. La un pret de 36 Reali dus-intors, trenul rosu te poarta in 20 de minute printr-o deasa padure tropicala pana la baza statuii lui Iisus. Acolo sus o priveliste mirifica si de neegalat te asteapta!

In 2006 a fost inaugurata o capelă, la picioarele statuii, Nossa Senhora Aparecida, dupa sfanta patroana a Braziliei.  Acolo se fac slujbe, se celebreaza botezuri si casatorii. Catolicii din toata lumea se pot casatori in capela dar, precum se putea prevedea, lista de asteptare este foarte lunga.

Alt varf litoral, Pão de Açúcar, in traducere Capatana de zahar, este un monolit de granit si cuart de 396 de metri ce sta de garda la intrarea in golful Guanabara. Atat privelistea de pe varf cat si drumul pana acolo sunt impresionante. Pe culme se poate ajunge luand telecabina  numita Bondinho din apropierea plajei Vermelha contra unui pret de 44 Reali. Urcusul se face in doi pasi, 6 minute in total cu o oprire pe Varful Urca de unde se poate admira Podul Rio – Niteroi, Corcovado, Copacabana si centrul orasului. De pe varf, privelistea iti taie rasuflarea: muntii, plajele, padurea tropicala, cladirile din cartierele Botafongo, Flamengo si centru, toate formeaza in mod armonios un scenariu de neuitat.

Nu pot incheia mai bine acest articol decat citand cateva versuri din cantecul lui Antonio Carlos Jobim numit Corcovado ce intrupeaza spiritul acestui oras minunt - cidade maravilhosa, Rio de Janeiro.

"Nopti linistite de stele linistite,

Corzile linistite ale chitarii mele,

Plutind in tacerea care ne inconjoara

Ganduri linistite si vise linistite,

Plimbari linistite pe langa cursuri de apa linistite

Si fereastra care priveste spre munti si spre mare.

Cat de minunat!

Acesta este locul unde as vrea sa fiu.

...

De la fereastra se vede Corcovado,

Rascumparatorul, cat e de frumos!

As vrea ca viata sa fie mereu astfel."

*Mai multe detalii privind Corcovado veti putea gasi la urmatoarea adresa URL: http://www.corcovado.com.br/. Mai multe detalii privind Pão de Açúcar veti putea gasi la urmatoarea adresa URL: http://www.bondinho.com.br/index2.htm.

Brazilia, carne sau peste?

Brazilia - tara in care fluviul cu cel mai mare debit hidrografic din lume, Amazonul, isi varsa cea mai mare parte a apelor sale, tara cu o zona de coasta la Oceanul Atlantic de 7.700 de kilometri - este, cu 7 miloane de tone anual si in ciuda tuturor probabilitatilor, cea de-a patra tara din lume din punctul de vedere al consumului de carne, dupa Statele Unite, UE si China. Consumul de peste reprezinta doar 5% din consumul anual de carne al populatiei. Consumul de carne de pui - 43%, consumul de carne de porc - 12% iar consumul de carne de vita - 39%.

Acest procent scazut este cu atat mai straniu cu cat media mondiala a consumului de peste este de 35%.

A putea manca mari cantitati de carne a fost insa in Brazilia, din cele mai vechi timpuri, un simbol al bogatiei si al masculinitatii. Cu cat Brazilia a dobandit o mai mare putere economica, cu atat populatia a inceput sa consume mai multa carne.

Din punct de vedere gastronomic, multe dintre delicatesele pentru care Brazilia este cunoscuta pe plan international au la baza pestele: peixe a Brasileiro (peste inabusit servit cu radacina de manioc), camarao na Moranga (o mancare inabusita de creveti mari gatiti in lapte de cocos si serviti intr-un dovleac) sau caldo de piranha (o supa din pestele carnivor).

Cu toate acestea, la ei acasa, brazilienii prefera carnea. Aceasta se gaseste in bucataria braziliana sub toate formele de la hot-dog-uri si hamburger la  feijoada, fripturi si gratare. Dumineca este ziua de gratar in familie. Pentru turisti, cea mai buna modalitate de a experimenta acest obicei este de a merge la o "churrascaria" pentru a se bucura de un rodizio de carne.

Churrascaria este restaurantul care serveste carne la gratar, multe dintre ele oferind optiunea de rodizio, cat poti munca la un pret prestabilit. De obicei, exista o masa centrala pe care se pun diferite garnituri - salate, cartofi, branzeturi, orez, fasole etc., de unde clientii se servesc pe saturate pentru ca apoi chelnerii sa mearga de la masa la masa cu frigarui din lemn sau metal pe care se gasesc bucati mari si suculente de diferite tipuri de carne din care taie pentru fiecare in parte cate felii doreste.

Cele mai bune tipuri de carne de vita care se pot gasi la un gratar (churrasco) sunt costela, alcatra, picanha, fraldinha, contra-file si file mignon. Unele churrascarii folosesc si alte tipuri de carne cum ar fi cea de porc, oaie, peste, pui, carnati, inimi de gaina etc.

Acest obicei este originar din sudul Braziliei. Cu toate ca ingrijitorii de vite brazilieni, denumiti gaúchos, sunt cunoscuti pentru delicioasele gratare, primul rodizio a avut loc in Londrina, in statul Paraná acum mai bine de 45 de ani. Istoria crearii serviciului de rodizio a fost motivata de necesitate. Cum la un moment dat churrascaria era plina de oameni iar chelnerii nu reuseau sa ii serveasca pe toti, patronul localului a luat decizia de a pune pe o masa toate varietatile de carne pentru ca fiecare sa se serveasca cu ceea ce doreste, platind pentru tot un pret fix, indiferent de cat consuma.

Churrasco a devenit un hobby national. Astazi, oriunde mergi in Brazilia vei putea gasi o churrascaria. In Sao Paulo, churascariile Fogo de Chao si Vento Haragano se afla in topul amatorilor de carne. Dobandind renume mondial, churrascarii braziliene pot fi intalnite si in tari ca Statele Unite, Canada, Anglia, Italia, Australia, Elvetia sau Singapore.

Cei ce nu au pofta de cantitati mari de carne dar vor totusi sa experimenteze carnea de vita braziliana intr-un ambient mai sofisticat pot merge la un restaurant specializat in fripturi. In Sao Paulo, restaurante precum Varanda si Baby Beef Rubaiyat sunt recomandate de criticii culinari.

Brazilia este campioana nu doar a consumului de carne dar si al productiei. Cele 14 milioane de tone de carne exportate anual la o valoare de circa 2.4 miliarde dolari fac din Brazilia un important jucator mondial. La nivel de tara, Brazilia este al doilea cel mai mare producator de carne de vita din lume dupa Statele Unite si al treilea producator mondial de carne de pui dupa Statele Unite si China. Mai mult, in urma unor achizitii compania braziliana JBS-Bertin a devenit in 2009 cel mai mare producator de carne din lume.

O vorba zice ca in Brazilia exista mai multe vite decat brazilieni. Mai in gluma, mai in serios, este clar ca apetitul brazilienilor pentru carne este mult mai mare decat apetitul pentru peste.

Institutul Butantan, Sao Paulo

Tara tropicala cu vegetatie luxurianta dar si animale dintre cele mai periculoase, Brazilia este gazda unuia dintre cele mai mari centre de cercetare biomedicala din lume. Institutul Butantan este cunoscut pe plan international pentru cercetarea stiintifica a animalelor veninoase si pentru producerea de vaccinuri si seruri. El a inceput sa functioneze inca din 1900 cu prilejul ciumei bubonice din Santos si si-a gasit identitatea in epoca cafelei cand serpii reprezentau o amenintare majora pentru cei ce munceau pe plantatii.

Astazi, Institutul Butantan este un spatiu integrat, de cercetare stiintifica si interactiune culturala, una din principalele atractii turistice ale orasului. Aflat langa campusul Universitatii Sao Paulo, Institutul se afla intr-un parc plin copaci batrani, cladiri de la inceputul secolului XX si carari largi si umbroase care fac din el un loc ideal pentru petrecerea unei dupa-amiezi calduroase.

Institutul detine una dintre cele mai mari colectii de serpi din lume, circa 54.000 exemplare, laboratoare de cercetare, facilitati de productie de vaccinuri, muzee si o biblioteca. In interiorul perimetrului Institutului se gaseste spitalul Vital Brazil unde sunt tratati gratuit cei care au fost muscati de serpi veninosi. Pentru cazuri de urgenta, peluza de langa spital este folosita ca si pista de aterizare pentru elicoptere iar, in zilele cu soare si fara incidente, ca si teren de fotbal si loc de unde se inalta zmei zburatori.

Muzeul Biologic, Muzeul de Microbiologie, Muzeul de Istorie al Institutului Butantan, Hambarul Maimutelor  si Serperia reprezinta principalele atractii pentru turisti.

Serperia, Serpentario, este o copie a habitatului natural in care traiesc serpii tinuti pentru expozitii adresate publicului, cercetare stiintifica si extragere de venin. Institutul Butantan a avut o serperie inca din 1908. In prezent, 5 specii de serpi care s-au adaptat vietii in captivitate pot fi vazuti in aer liber de vizitatori. Restul animalelor veninoase se pot admira in Muzeul Biologic in spatele ferestrelor de protectie din sticla. In acest muzeu, speciile de serpi veninosi de pe teritoriul brazilian, Cascavel, Jararaca, Surucucu, Cotiarinha sau Coral care pot atinge pana la 3,6 metri lungime au un loc privilegiat. Pe langa acestia mai puteti vedea cobre din Africa si India, serpi boa si anaconda din diferite regiuni din America de Sud, un piton birmanez alb, scorpioni, tarantule si soparle.

Hambarul Maimutelor, Macacario, casa uneia dintre cele doua colonii de maimute Rhesus din Brazilia, este inchis in aceasta perioada pentru renovare. Un anunt hazliu intampina vizitatorii: Primatele noastre au plecat in vacanta - Nossos Primatas sairam de ferias! Folosite initial pentru experiente, maimutele sunt protejate astazi si reprezinta pentru copii una dintre principalele atractii ale Institutului.

Institutul Butantan se afla la numarul 1500 al bulevardului Vital Brasil si este deschis publicului de marti pana dumineca de la 9:00 pana la 16:30. In planificarea unei vizite, pasionatii pot tine cont de faptul ca in fiecare joi de la 14:30 la 15:30 au oportunitatea de a manipula 2 specii de serpi neveninosi in fata serperiei din interiorul Institutului.

Mai multe detalii despre oferta culturala a Institutului Butantan veti putea gasi accesand urmatoarea pagina web: http://www.butantan.gov.br/portal/Cultural .