Bine ati venit!

Pe buna dreptate se spune ca ceea ce e mai frumos in Sao Paulo se afla in spatele usilor inchise. Prin intermediul acestui blog va voi invita sa deschidem impreuna usile muzeelor, galeriilor, restaurantelor, magazinelor si ale salilor de concerte. Pornind de aici vom descoperi Amazonul, Pantanalul, plajele cu nisip alb, apa cristalina, palmieri si cocotieri de pe coasta de est, Rio de Janeiro, cascadele Iguacu si alte locuri care inca din anul 1500, cand primul explorator portughez, Pedro Alvares Cabral, a patruns pe teritoriul Braziliei, au fascinat calatorii si au atras un numar imens de imigranti.

Cunoscand istoria, economia si cultura acestei tari vom intelege de ce Brazilia se afla astazi in randul asa numitelor economii emergente - statele BRIC (Brazilia, Rusia, China si India) si de ce, chiar in aceste momente, presedintele Brazilei, Luiz Inácio Lula da Silva, este primul sef de stat care se adreseaza celei de-a 64 Adunari Generale a ONU.

Nu in ultimul rand, vom cunoaste oamenii care traiesc pe aceste meleaguri, fie ei africani, libanezi, sirieni, japonezi, europeni, amerindieni sau metisi.

vineri, 26 martie 2010

Parcul Independentei si Muzeul Paulista, Sao Paulo

Parcul Independentei din Sao Paulo este un simbol national al Braziliei, aflandu-se pe Colina Ipiranga, langa paraul Ipiranga, acolo unde Dom Pedro I  a declarat Brazilia independenta de Portugalia punand astfel capat perioadei coloniale.

Gradinile proiectate in stil francez unesc Muzeul Paulista cu celelalte puncte de atractie existente in parc - o pepiniera de plante, Muzeul de Zoologie, Monumentul Independentei cu Capela Imperiala si Casa do Grito, casa specifica secolului XIX brazilian care se spune ca ar aparea intr-un tablou dedicat independentei din Muzeul Paulista. In gradinile cu iz european se gasesc arbusti hamamelis ornamentali, azalee, trandafiri, palmieri, chiparosi si pomi fructiferi. Prezenta acestora din urma ofera hrana papagalilor verzi, pasarilor bem-te-vi (Pitangus sulphuratus) si tico-tico (Zonotrichia capensis), bufnitei albe, vrabiutelor, porumbeilor dar si maimutelor cu smocuri albe sau sconcsilor care traiesc in zona .

Parcul Independentei are 3 intrari, parcare pentru 150 de vehicule, heliport, 20 de echipamente de fitness, pista de jogging de 1000 de metri si doua zone recreationale. Intrarea principala se gaseste pe Avenida Nazareth din cartierul paulistan Ipiranga.

Gradinile sale tropicale perfect manicurate, cu fantani arteziene si alei din piatra, te-ar transborda usor in gradinile Versailles din Paris daca nu ar fi flora si fauna specifica. Acestea ii confera insa unicitate si nu e de mirare ca artisti precum Andrea Bocelli, Dianne Reeves si Buddy Guy au ales sa concerteze aici cand au venit in Sao Paulo.

Situate pe un teren in panta, gradinile pun in evidenta impunatoarea cladire a Muzeului Paulista, cunoscut si sub numele de Muzeul Ipiranga. Aceasta a fost construita in stil renascentist intre 1885 si 1890. Cladirea are de 123 de metri lungime, 16 metri latime si o abundenta de elemente decorative, fiind proiectata de arhitectul italian Tommaso Gaudenzio Bezzi. Dimensiunile si stilul arhitectural al palatului au fost exceptionale pentru São Paulo de la sfarsitul secolului XIX care avea doar 70.000 de locuitori.

Astazi, Muzeul Paulista functioneaza sub egida Universitatii Sao Paulo, avand in colectie sa peste 125.000 de obiecte ce stau marturie istoriei Brazilei si a rolului jucat de paulistani.

Scara principala a muzeului are o valoare simbolica uriasa pentru locuitorii orasului Sao Paulo si iti atrage atentia din momentul in care pasesti inauntru. Scara in sine reprezinta raul Tietê, punctul de plecare a exploratorilor bandeirantes, spre interiorul tarii. Boluri cu apa din raurile descoperite de paulistani intre secolele XVI si XVIII - Paraná, Paranapanema, Uruguai, Amazonas etc. - sunt incorporate ornamentelor care o impodobesc. Pe peretii ce o inconjoara sunt instalate statui ale eroilor bandeirantes. O statuie de bronz a lui Dom Pedro I realizata de Rodolpho Bernardelli se afla in nisa centrala.

Cea mai cunsocuta opera de arta din colectia muzeului este un tablou al artistului Pedro Américo denumit "Independência ou Morte" - Independenta sau Moarte - cunoscut si sub numele de "O Grito do Ipiranga" - Strigatul de la Ipiranga.

Comandat in timpul constructiei monumentului Independentei, tabloul a fost terminat in 1888, cand monarhia braziliana se confrunta cu o criza - tara va deveni republica in anul următor. Din acest motiv, s-a apreciat ca faptele istorice au fost modificate de dragul esteticii si pentru o redare mai eroica a momentului. Pe 7 septembrie 1822, Dom Pedro I era obosit dupa un drum de 11 ore din Santos, drum pe care l-a facut cel mai probabil pe un catar si nu pe un cal, acesta fiind modul de a traversa lantul muntos Serra do Mar in acele vremuri. In aceasta stare erau, se pare, si ceilalti oameni din anturajul sau. In incercarea de a da mai mult eroism strigatului lui Dom Pedro I de "independenta sau moarte!", se pare care Pedro Américo s-a inspirat din tabloul lui Ernest Meissonier, "1807, Friedland", care il prezinta pe Napoleon victorios in batalia cu acelasi nume. In ciuda acestor controverse, "Independência ou Morte" este cel mai important simbol al independentei Braziliei si trebuie apreciat ca atare.

Pe langa obiectele ce marcheaza diferite momente din istoria Brazilei, muzeul prezinta publicului si o colectie impresionanta de timbre, fotografii, utilaje, mobila si obiecte decorative ce fac un portret modului in care s-a format societatea paulistana. Fotografii de acum 100 -150 de ani a strazii Rosário si al Patio da Cadeia, o macheta interactiva a orasului Sao Paulo, timbre pe care le poti vedea mai bine prin lupe special instalate, picturi ce prezinta intalnirea colonizatorilor cu indienii din aceasta zona si expeditiile fluviale, monções, organizate de bandeirantes, fotografii cu sclavii africani ce au fost utilizati pe plantatiile de cafea, masini de pompieri, casute postale, o ambulanta fabricata de Fiat in secolul XIX, obiecte din sticla si mobila frantuzeasca, un salterio - vechi instrument muzical - din secolul XVIII, afise originale ale primelor companii de import-export etc.. - toate arata drumul parcurs de Sao Paulo pentru a deveni metropola de astazi.


Muzeul Paulista a fost reformat de curand si isi prezinta exponatele intr-o maniera bine organizata si interactiva. Din pacate, nu pot spune acelasi lucru despre Muzeul National de Istorie a Romaniei din Bucuresti pe care l-am vizitat in toamna anului trecut. Daca insa Brazilia a gasit 2,5 milioane de dolari pentru a reforma acest muzeu, poate va gasi si Romania resurse pentru a-si aduce cel mai important muzeu de istorie la standardele internationale. Eu imi pastrez optimismul!

In Brazilia, Parcul Independentei si Muzeul Paulista ofera o privelisti superbe asupra orasului Sao Paulo si sunt locuri ideale pentru a te destinde la umbra in zilele calduroase de vara. Este o combinatie ideala intre cultura si activitate recreativa pe care o recomand oricarei persoane care viziteaza Sao Paulo.

Parcul Independentei este deschis publicului in fiecare zi de la orele 5:00 pana la orele 20:00 avand intrarea libera. Muzeul Ipiranga este deschis publicului de marti pana dumineca de la orele 9:00 pana la orele 17:00 avand un pret de intrare de 4 Reali, bilet intreg, si 2 Reali, bilet redus.

Mai multe detalii privind Muzeul Paulista puteti gasi la urmatoarea adresa URL: http://www.mp.usp.br/.

sâmbătă, 20 martie 2010

Strazi cu nume romanesti pe taram brazilian

In plimbarile mele prin Rio de Janeiro si Sao Paulo am dat totalmente accidental peste doua strazi cu nume romanesti. In Rio am descoperit Rua Rumania in apropierea locului de unde se ia trenul pentru a urca pe Corcovado iar in Sao Paulo,  in spatele Muzeului Brazilian de Sculptura, am descoperit Rua Bucareste.
Rua Rumania se afla in cartierul Laranjeiras, un cartier rezidential din zona de sud a orasului Rio de Janeiro. Pe aceasta strada cu nume ce mi-a adus aminte de casa am intalnit scoala de teatru Casa De Artes Laranjeiras, cel mai important centru de formare profesionala a actorilor din Brazilia. Tot aici am obsevat ca autoritatile braziliene nu stiu inca ca in Romania a avut loc o revolutie, pe indicatorul strazii scriind Rua Rumania - Republica socialista din Europa Orientala.

Rua Bucureste se afla in cartierul paulistan Jardim Europa, un cartier linistit, plin de vile si copaci tropicali din zona de sud a orasului Sao Paulo. Pretul pe metru patrat a unei locuinte in aceasta zona ajunge la 5.000 de dolari, in prezent existand pe Rua Bucareste o casa de vanzare pentru 4 milioane de dolari. Asa s-a spulberat visul meu de a trai in Sao Paulo pe Rua Bucureste...  Rua Bucareste este si ea o strada cu valente artistice. Pe ea se gasesc Institutul Victor Brecheret si Fundatia sculptor Victor Brecheret, autorul binecunoscutului monument Bandeirantes ce se afla la una dintre intrarile in parcul Ibirapuera. Tot pe aceasta strada locuieste fiul  sculpturului, pe fatada intrarii casei sale fiind pictat monumentul Bandeirantes si in curtea sa putandu-se admira o serie de sculpturi din bronz si piatra ale artistului.

Am inteles ca mai exista strazi cu nume romanesti in Jacareí (statul Sao Paulo), Carapicuíba (statul Sao Paulo) si Cachoeirinha (statul Rio Grande do Sul). Sunt convinsa insa ca exista si alte strazi care dovedesc ca distanta intre Brazilia si Romania nu este atat de mare. Cine stie... poate le veti descoperi voi intr-o zi!

sâmbătă, 13 martie 2010

Printi si cersetori

Cersetorii, vagabonzii, locuitorii strazilor, oamenii fara adapost, cum vreti sa-i numiti, abunda in centrul vechi al orasului Sao Paulo. De ce este acesta locul cu cel mai mare numar de cersetori pe metru patrat din lume? Multi raspund - mai in gluma, mai in serios - pentru ca nici o celebritate nu si-a anuntat vizita in viitorul apropiat. Dezinteresul autoritatilor pentru aceasta zona de importanta istorica este insa alarmant si te face sa te intrebi ce se intampla in cartierele sarace. Cum este posibil sa existe cartiere precum Jardins si Vila Nova Conceição cu cladiri si strazi impecabile, cu parcuri amenajate de peisagisti si agenti de paza peste tot iar in centru sa fie plin de cladiri abandonate, mormoane de gunoaie si oameni ai strazii? Cum este posibil ca o tara cu indicatorii economici ai Brazilei (a se vedea articolul - Brazilia, tara viitorului!?), o tara care se vrea a fi un mare jucator pe scena politica mondiala, o tara care planuieste sa trimita ajutoare catre cei afectati de cutremurul  din Haiti in valoare de 375 de milioane de Reali, sa uite sa aiba grija de cei de acasa?

In Praça da Sé, spre exemplu, cercetari recente au ajuns la concluzia ca exista 21 de persoane fara adapost la fiecare persoana obisnuita care trece pe acolo la un moment dat. In ciuda acestui fapt, in cazul in care ajungeti in aceasta zona, incercati sa vizitati Catedrala Metropolitana a orasului São Paulo sau Catedrala Sé, unul dintre cele mai mari cinci temple neogotice din lume. Catedrala are cea mai mare orga din America Latina si ar merita intr-adevar sa fie vizitata! Numai sa o gasiti deschisa... Eu una am avut doua incercari nereusite. Cu toate acestea, experienta de a petrece de fiecare data 5 minute in aceasta piata a fost un amestec de aventura, cultura si umor. Aventura, pentru ca din momentul din care iesi din gura de metru si pana intri inapoi simti cum privirile a zeci de oameni ai strazii te urmaresc, vezi pericolul situatiei dar curiozitatea te face doar sa-ti tii geanta cat mai aproape de corp, sa-ti ascunzi camera foto si sa privesti in jurul tau cu atentie. Cultura, pentru ca, desi fugitiv, reusesti sa admiri fatada impunatoare a catedralei. Umor, pentru ca observi reprezentanti ai tuturor religiilor incercand sa converteasca pe vagabonzii care ii privesc neinteresati, pentru ca din locul in care poti cumpara carti vechi observi ca se pot contracta si prostituate si pentru ca patrulele de politie privesc toate acestea in mod nepasator. Nu tocmai grupul traditional de catolici pe care te-ai fi asteptat sa-l intalnesti...

Cersetoria de astazi este departe de spiritul romantic al romanelor lui Mark Twain sau Dickens. Pozele din acest articol sunt facute intr-o perioada de doar cateva minute in Praça da Sé. Abundenta oamenilor strazii este un indicator al unor probleme sociale foarte serioase.

Se estimeaza ca numarul cersetorilor din orasul Sao Paulo a crescut de la 12.000 in 2005 la 20.000 in 2010. In acelasi timp, numarul de locuri din adaposturi a scazut. Din 2008 au fost inchise doua adaposturi care gazduiau circa 2000 cersetori. In acest an, prefectura se gandeste sa inchida alte 2 adaposturi de 500 de locuri pentru ca ofera conditii inadecvate. Din pacate, autoritatile prefera sa le inchida decat sa investeasca in refacerea lor.

Cu siguranta ca toate orasele mari au aceasta problema. Cersetorii fac parte din viata urbana. Chiar daca li se ofera locuite nu exista nici o garantie ca vor inceta sa cerseasca. Multi dintre ei au probleme mentale, sunt dependenti de droguri, nu stiu sau nu vor sa munceasa. Multi nu vor sa stea in adaposturi pentru ca au o ora pentru a dormi, pentru a se trezi si pentru a manca. Nu pot sa bea sau sa se drogheze. De aceea, fug, preferand sa castige din cersit pana la 1000 de Reali pe luna, fara a avea nici o obligatie. Cersetoria este o afacere buna pentru multi oameni ai strazii avand in vedere ca salariul minim pe economie pentru 8 ore de munca pe zi este de 465 de Reali. Trebuie insa sa se faca diferenta intre cei care au facut din aceasta o profesie si cei care au intr-adevar nevoie de ajutor.

A-i ignora nu este o solutie nici pentru ei si nici pentru cei care ar vrea sa se bucure linistiti de zonele cu caracter istoric din centrul orasului. Recurgerea autoritatilor la jeturi cu apa rece pentru a-i alunga a fost un tratament agresiv si inuman care nu a dat rezultate. Cersetatorii au plecat doar putin mai departe pentru a-si usca saltelele si s-au reintors peste cateva zile ca si cum nimic nu s-a intamplat. Incercarea de a-i convinge sa se mute in zona de est a orasului s-a soldat cu raspunsul "dar acolo ce mancam si cine o sa ne mai dea bani?". Campania "Nu oferi pomana, ofera un viitor" a fost considerata de prefectura ca fiind cea mai buna forma de a combate cersetoria. Cu toate ca aceasta a avut un impact ridicat asupra publicului, dupa cum se vede pe la colturi, nu este suficienta.

Daca Sao Paulo ar fi avut parte de o planificare urbana unitara, daca s-ar fi construit locuinte sociale suficiente, poate nu ar exista nici favele si nici atat de multi cersetori. Reducerea in ultimii ani a resurselor destinate programelor sociale nu a ajutat. Toate acestea trebuie sa se schimbe daca Sao Paulo vrea sa fie recunoscut ca un important centru financiar mondial. Atat autoritatile cat si paulistanii care i-au imputernicit trebuie sa dovedeasca ca nu si-au abandonat centrul istoric si ca doresc sa dea sansa unei vieti demne si celor mai putini norocosi. Societatea de astazi nu mai permite ca fiind acceptabila si normala prapastia sociala dintre printi si cersetori.

vineri, 5 martie 2010

Industria braziliana a pietrelor pretioase

In secolul XVIII, Brazilia era cel mai mare producator de aur din lume, trimitand anual circa 2 tone de aur catre tara mama, Portugalia. Goana dupa aur a determinat exploatarea masiva a acestui metal in perioada coloniala ceea ce a dus aproape la secatuirea minelor. Acest lucru a incercat sa fie evitat in cazul diamantelor si a altor pietrelor pretioase.

Legenda descoperirii campurilor de diamante braziliene spunce ca, spaland nisipul raurilor in cautarea aurului, indigenii si sclavii gaseau ocazional pietre cu forme ciudate pe care le considerau ca nu avand nici o valoare. Ca urmare, fie le aruncau, fie le foloseau la tinerea scorului la jocurile de carti. Abia in 1727, Bernardo da Fonseca Lobo, un locuitor din Minas Gerais care vazuse diamante neprelucrate in India, a luat cateva dintre acestea pentru a le vinde in Portugalia. Comerciantii europeni, care pana in acel moment cumparau diamante din India, au considerat ca aceasta descoperire va duce la scaderea pretului dimantelor pe care le aveau in posesie si, ca urmare, au raspandit vorba cum ca diamantele braziliene ar fi doar doar resturi ale pietrelor indiene, trimise catre Brazilia. Istoria va face dreptate insa diamantelor braziliene. 

Bogatia si unicitatea subsolului brazilian au fost cu adevarat demonstrate in anii 90 cand a fost descoperit cel mai mare diamant rosu din lume, Moussaieff Red, de 5,11 karate, in regiunea Alto Paranaiba din statul Minas Gerais. In prezint, exista doar 30 de dimante rosii cunoscute ceea ce face sa fie comercializate la un pret ce depaseste 1,5 milioane dolari pe karat.


Brazilia a fost prima tara din vest care a produs diamante prin exploatarea depozitelor aluviale, fiind cel mai mare producator din lume pana la descoperirea minelor din Kimberley, Africa de Sud. Pietrele pretioase nu se limiteaza doar la diamante asa ca Brazilia este astazi unul dintre cei mai mari producatori si exportatori mondiali de pietre pretioase, al doilea cel mai mare producator de smaralde si singura sursa de topaz imperial si turmalina de Paraíba. Aceasta din urma este atat de rara si pura incat o piatra de 1 gram (5Karate) poate ajunge la un pret de 500.000 de dolari.

Diamantina, regiunea din Minas Gerais unde au avut loc cele dintai exploatari, si Rio Grande do Sul, statul unde imigrantii germani au descoperit primele depozite in 1827, sunt astazi zonele cu cele mai mari productii de pietre pretioase din Brazilia. Mai mult, in municipiul Salto Jacuí din Rio Grande do Sul sunt amplasate cele mai mari depozite din lume de piatra de agat. Alte state precum Bahia, Goiás, Pará si Tocantins au, de asemenea, mine de exploatare.

In ceea ce priveste, pietrele pretioase colorate, expertii spun ca mai mult de jumatate din productia mondiala provine din Brazilia. Acestea au inceput sa fie exploatate abia in 1950. In ciuda acestei perioade scurte de timp, multi consumatori se gandesc automat la Brazilia cand aud de pietre precum acvamarin, ametist, citrin sau turmalina.
 
Parcul industrial relationat pietrelor pretioase este destul de diversificat. Se estimeaza ca in prezent 2000 de companii braziliene se ocupa cu exploatarea sau slefuirea pietrelor, cu producerea de bijuterii si alte artefacte din pietre pretioase precum papagalul Macaw, cu placarea cu pietre a diferitelor obiecte sau cu activitati de export. In afara acestei industrii legale, exista un numar ridicat de companii informale si mestesugari, care traiesc in afara pietei, atat din producerea cat si din comercializarea produselor lor.

Cu toate acestea, si in ciuda faptului ca Brazilia se afla pe lista tarilor cu "diamante aflate in conflict", existand indicii potrivit carora este utilizata ca si punct de trecere catre Europa a pietrele africane, industria braziliana a pietrelor pretioase se bucura de incredere la nivel mondial si este in continua crestere. Brazilia exporta masiv pietre pretioase in principal catre Hong Kong, India, China, Statele Unite, Germania, Japonia, Italia, Israel, Emiratele Arabe Unite si Thailanda.

Producatori de bijuterii cu renume precum H. Stern, Vivara si Amsterdam Sauer, au creat o imagine  pozitiva in exterior. H. Stern, spre exmplu, este una dintre primele 10 cele mai mari companii producatoare de bijuterii din lume, avand 160 de magazine deschise in 12 tari si vanzari anuale de aproximativ 500 de milioane de dolari.

Mergi in Brazilia? De la bunicuta sau matusa ta sofisticata si pana la soferii de taxi, toti te vor sfatui sa-ti cumperi o piatra pretioasa. Au dreptate. De la cativa zeci de dolari pana la miloane, Brazilia ofera cea mai mare varietate de pietre pretioase din lume. Exista o piatra pretioasa pentru fiecare.

Mai multe informatii privind industria braziliana a pietrelor pretioase puteti gasi accesand urmatoarea adresa URL: http://www.ibgm.com.br/. In fiecare an in Brazilia are loc un imens targ al pietrelor pretioase. Mai multe informatii in acest sens puteti gasi la urmatoarea adresa URL:  http://brazilgemshow.blogspot.com/.