Pentru cei care vor sa cunoasca mai bine societatea braziliana un foarte bun punct de pornire este cartea sociologului Gilberto Freyre, Casa-Grande e Senzala, carte publicata in Romania de catre editura Univers in anul 2000 sub numele de Stapani si sclavi.Descriind relatia colonizatorilor portughezi cu sclavii africani si populatia indigena, Casa-Grande e Senzala a revolutionat in 1933, cand a fost publicata pentru prima data, felul in care brazilienii gandeau despre sine insasi. De la o societate care se vedea si se vroia a fi "alba", amestecul de rase a inceput sa fie vazut a fi un lucru pozitiv. Acest fapt este cu atat mai impresionant cu cat aceste idei isi facau loc intre intelectualii brazilieni in momentul in care Europa era cuprinsa de ideile naziste ale unei rase superioare pure.
Autorul face o impresionanta descriere a vietii de pe plantatiile de trestie de zahar de pe coasta nord-estica a Braziliei (Pernambuco, Rio de Janeiro) din anii 1500 si 1600 pentru a extrage apoi caracteristici pe care le asociaza intregii societati braziliene. Acest punct de vedere unic impreuna cu interpretarea excesiv erotica a modului in care s-a forma familia patriarhala au fost principalele critici aduse lui Gilberto Freyre. Chiar si cu detaliile pline de picanterii valoarea acestei carti nu poate fi contestata. Concluzia autorului este perfect valida. Co-existenta, impreuna cu relativa promiscuitate sexuala a portughezilor, africanilor si indienilor, a creat o societate unica, in care rasele s-au amestecat si casatorit in mod liber, foarte diferit de Europa, Statele Unite si Africa. Casa mare a stapanilor si locuinta sclavilor, cum ar suna titlul cartii in traducerea directa in limba romana, erau impreuna cu biserica epicentre ale vietii de pe plantatiile care aveau uneori intinderea Romaniei. In jurul acestora s-a format familia patriarhala braziliana.
Freyre sugereaza ca portughezii "rigizi" au fost "induiosati" mai intai de catre mauri iar apoi, in coloniile din Brazilia, prin intrarea in contact cu populatia indigena si cu sclavii africani. Raritatea femeilor albe la inceputul perioadei coloniale si necesitatea de a invata cum sa se adapteze la mediul tropical ostil a dus la incrucisarea cu persoane de rase diferite care la randul sau a dus la nastere unei civilizatii stabile si unei populatii metise. Daca indigenii de pe teritoriul Braziliei se aflau intr-un stadiu de civilizatie "vegetal" mult inferior incasilor sau aztecilor, sclavii adusi din Africa pentru a-i ajuta la exploatarea pamantului se aflau deja intr-un stadiu de civilizatie mai avansat, deja agrar. Populatia africana a avut asadar o influenta mai mare asupra portughezilor. Barbatii africani erau mana de munca, femeie africane le daruiau copii mai robusti fizic si adaptabili mediului, tot ei au introdus obiceiul de a manca fructe si legume, portughezii si indigenii mancand pana in momentul contactului cu ei doar faina si peste. Fara a fi stirbita pozitia de superioritate, de stapan, a portughezului s-a format o relatie de interdependenta. Amestecul raselor si culturilor a facut ca Brazilia sa fie un teritoriu unic si nu doar o transmutare a unei civilizatii europene la tropice cum este cazul fostelor colonii spaniole din America de Sud. Portughezul hibrid a asigurat succesul colonizarii. Daca monocultura trestiei de zahar si sclavagismul au dus la malnutritie si autoritarism, amestecul dintre rase a asigurat supravietuirea familiei patraiarhale braziliene la tropice.
Brazilia a abolit sclavia in 1888 si a fost proclamata republica in 1889. Astazi, daca exista o distanta enorma intre extremele societatii braziliene din punct de vedere economic, din punct de vedere cultural aceasta nu este una marcanta. In Brazilia de astazi exista rasism dar, pentru ca nu au existat razboaie inter-rasiale, nu exista segregatie. Armonia rasiala si etnica, dovedita mai tarziu prin convietuirea pasnica a imigrantilor libanezi, sirieni si evrei, este un punct forte al Braziliei. Poate ca la tropice oamenii devin mai toleranti, mai cordiali... Gilberto Freyre afirma ca "Fiecare brazilian ascunde in sufletul si in trupul sau umbra unui indian sau negru". Aceasta este astazi un motiv de mandrie, un important element de indentitate nationala. Pentru a intelege cum s-a ajuns aici, lectura acestei carti este nu numai frumoasa dar si necesara.
* Originalele fotografiilor din prezentul articol se gasesc in colectia fundatiei Gilberto Freyre din Recife.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu