Craciunul la 32 de grade Celsius

Sao Paulo, Brazilia. Ultimele zile ale anului 2009. 32 de grade Celsius.

Ziua: copaci verzi, asfalt calt, oameni grabiti, trafic, sacose de cumparaturi, broboane de sudoare pe frunte, Mos Craciuni in pantaloni scurti, poate o ploaie scurta si calda dupa-amiaza.  

Se lasa seara: o usoara adiere de vant, un pic de liniste, instalatii de lumini, zapada artificiala din sapun, colinde. A venit Craciunul!!! Chiar daca nu este ca acasa, Craciunul e frumos si la 32 de grade Celsius.

Craciun fericit si La multi ani!!!

Va las in compania fotografiilor:

Casa-Grande e Senzala (Stapani si sclavi)

Pentru cei care vor sa cunoasca mai bine societatea braziliana un foarte bun punct de pornire este cartea sociologului Gilberto Freyre, Casa-Grande e Senzala, carte publicata in Romania de catre editura Univers in anul 2000 sub numele de Stapani si sclavi.

Descriind relatia colonizatorilor portughezi cu sclavii africani si populatia indigena, Casa-Grande e Senzala a revolutionat in 1933, cand a fost publicata pentru prima data, felul in care brazilienii gandeau despre sine insasi. De la o societate care se vedea si se vroia a fi "alba", amestecul de rase a inceput sa fie vazut a fi un lucru pozitiv. Acest fapt este cu atat mai impresionant cu cat aceste idei isi facau loc intre intelectualii brazilieni in momentul in care Europa era cuprinsa de ideile naziste ale unei rase superioare pure.

Autorul face o impresionanta descriere a vietii de pe plantatiile de trestie de zahar de pe coasta nord-estica a Braziliei (Pernambuco, Rio de Janeiro) din anii 1500 si 1600 pentru a extrage apoi caracteristici pe care le asociaza intregii societati braziliene. Acest punct de vedere unic impreuna cu interpretarea excesiv erotica a modului in care s-a forma familia patriarhala au fost principalele critici aduse lui Gilberto Freyre. Chiar si cu detaliile pline de picanterii valoarea acestei carti nu poate fi contestata. Concluzia autorului este perfect valida. Co-existenta, impreuna cu relativa promiscuitate sexuala a portughezilor, africanilor si indienilor, a creat o societate unica, in care rasele s-au amestecat si casatorit in mod liber, foarte diferit de Europa, Statele Unite si Africa.

Casa mare a stapanilor si locuinta sclavilor, cum ar suna titlul cartii in traducerea directa in limba romana, erau impreuna cu biserica epicentre ale vietii de pe plantatiile care aveau uneori intinderea Romaniei. In jurul acestora s-a format familia patriarhala braziliana.

Freyre sugereaza ca portughezii "rigizi" au fost "induiosati" mai intai de catre mauri iar apoi, in coloniile din Brazilia, prin intrarea in contact cu populatia indigena si cu sclavii africani. Raritatea femeilor albe la inceputul perioadei coloniale si necesitatea de a invata cum sa se adapteze la mediul tropical ostil a dus la incrucisarea cu persoane de rase diferite care la randul sau a dus la nastere unei civilizatii stabile si unei populatii metise. Daca indigenii de pe teritoriul Braziliei se aflau intr-un stadiu de civilizatie "vegetal" mult inferior incasilor sau aztecilor, sclavii adusi din Africa pentru a-i ajuta la exploatarea pamantului se aflau deja intr-un stadiu de civilizatie mai avansat, deja agrar. Populatia africana a avut asadar o influenta mai mare asupra portughezilor. Barbatii africani erau mana de munca,  femeie africane le daruiau copii mai robusti fizic si adaptabili mediului,  tot ei au introdus obiceiul de a manca fructe si legume, portughezii si indigenii mancand pana in momentul contactului cu ei doar faina si peste. Fara a fi stirbita pozitia de superioritate, de stapan, a portughezului s-a format o relatie de interdependenta.

Amestecul raselor si culturilor a facut ca Brazilia sa fie un teritoriu unic si nu doar o transmutare a unei civilizatii europene la tropice cum este cazul fostelor colonii spaniole din America de Sud. Portughezul hibrid a asigurat succesul colonizarii. Daca monocultura trestiei de zahar si sclavagismul au dus la malnutritie si autoritarism, amestecul dintre rase a asigurat supravietuirea familiei patraiarhale braziliene la tropice.

Brazilia a abolit sclavia in 1888 si a fost proclamata republica in 1889. Astazi, daca exista o distanta enorma intre extremele societatii braziliene din punct de vedere economic, din punct de vedere cultural aceasta nu este una marcanta. In Brazilia de astazi exista rasism dar, pentru ca nu au existat razboaie inter-rasiale, nu exista segregatie. Armonia rasiala si etnica, dovedita mai tarziu prin convietuirea pasnica a imigrantilor libanezi, sirieni si evrei, este un punct forte al Braziliei. Poate ca la tropice oamenii devin mai toleranti, mai cordiali...  

Gilberto Freyre afirma ca "Fiecare brazilian ascunde in sufletul si in trupul sau umbra unui indian sau negru". Aceasta este astazi un motiv de mandrie, un important element de indentitate nationala. Pentru a intelege cum s-a ajuns aici, lectura acestei carti este nu numai frumoasa dar si necesara.

* Originalele fotografiilor din prezentul articol se gasesc in colectia fundatiei Gilberto Freyre din Recife.

Vila Madalena

Vila Madalena este un cartier boem si plin de farmec al orasului Sao Paulo. Aspectul este deluros, plin de case micute si cochete de o parte si de alta a strazilor inguste care ascund buticuri ale tinerilor designeri locali,  librarii, galerii de arta, cafenele si restaurante.

Sambata dimineata are loc aici un fermecator targ, moment ideal pentru a vizita Vila Madalena. La tarabele frumos aliniate de o parte si de alta a pietei Benedito Calixto poti gasi bijuterii ingenioase cu pietre aduse din Amazon, palarii cochete, rochii din bumbac, antichitati, tricouri cu imprimeuri haioase, branzeturi si miere organica, bere rece, sucuri de fructe si pasteis, un fel de gogosi umplute in special cu branza, carne, peste sau palmito (maduva de palmier). Te poti opri pentru a lua micul dejun la brutaria St. Etiene si poti asculta muzica populara braziliana (MPB) sau samba  care se canta pe scena in aer liber special instalata. La pranz, poti degusta specialitati italienesti, braziliene, portugheze sau mexicane la nenumaratele restaurante de acest fel din zona.

Fiind un cartier boem, multi dintre artistii si muzicienii paulistani locuiesc in Vila Madalena iar strazi cu nume ca Harmonia si Simpatia completeaza senzatia de Zen pe care ti-o ispira aceasta zona in timpul zilei. Acest echilibru este intrerupt doar odata cu lasarea serii cand barurile si cluburile de samba fac din Vila Magdalena unul din locurile ideale pentru cei ce vor sa se bucure de viata de noapte a orasului Sao Paulo. Pornind de la intersectia dintre Fidalga si Girassol, strazile prind viata, oamenii canta, povestesc sau danseaza, baruri precum Salve Jorge sau Astor sunt aproape mereu pline.

Vila Mada, asa cum este poreclit in mod afectuos acest cartier, este o zona care in mod istoric a ascuns intre zidurile ei multi studenti, profesori si artisti care au luptat direct sau indirect impotriva dictaturilor militare existente in Brazilia intre anii 1964-1984. Acest fapt imprima zonei un caracter liberal. Este un loc unde persoanele se pot exprima in mod liber prin arta, literatura, muzica si design. Libertatea de exprimare face din Vila Madalena un loc creativ, tolerant si boem, de unde pornesc adeseori noi tendinte ce cuprind incetul cu incetul si restul Braziliei. Personale care apreciaza ceea ce este nou, diferit si original vor fi cu siguranta incantate de Vila Madalena!

Hai la fructe tropicale!

Una dintre comorile cele mai de pret ale Braziliei sunt, fara indoiala, fructele tropicale. In fiecare zi turistii se minuneaza de varietatea si abundenta acestora. Un rasfat al simturilor, fructele tropicale pot fi intalnite peste tot, de la micul dejun al hotelurilor pana la tarabele vanzatorilor de la colt de strada. Ele se gasesc in bucataria braziliana sub cele mai ingenioase forme in majoritatea felurilor de bucate.

Poate va amintiti de Carmen Miranda, actrita si cantareata de samba braziliana cunoscuta in intreaga lume in anii '40 pentru identitatea sa vizuala, un cos cu fructe tropicale purtat ca si palarie. Icoane ale tropicalismului, exotismul Brazilei este astazi de neconceput fara aceste delicioase daruri ale naturii.

Barurile de sucuri de fructe proaspete, deschise de dimineata pana seara tarziu, sunt un bun punct de plecare pentru a cunoaste varietatea de fructe tropicale care se gaseste pe teritoriul Braziliei. Daca in zonele rurale  ale Brazilei fructele pot fi cumparate direct de la fermieri, in marile orase, cum ar fi Sao Paulo si Rio de Janeiro, fructele tropicale pot fi gasite neprocesate in supermarket-uri sau in pietele stradale.  

Fiind adevarate placeri tropicale de care fiecare persoana care ajunge in Brazilia trebuie sa se bucure, mai jos veti gasi o prezentare succinta a catorva fructe tropicale pe care le-am descoperit pana acum.

Chirimoya, Sugar Apple sau Fruta-do-Conde este adesea considerat unul dintre cele mai delicioase fructe din lume. Miezul bogat, cremos si dulceag face din chirimoya un excelent desert de fructe ce se mananca intotdeauna proaspat. Comercializarea sa este ingreunata de durata scurta de viata a carcasei motiv pentru care este greu de gasit in Romania.

Assai sau Açaí este o boaba similara coacazei negre de la un palmier care creste salbatic in Amazon. Are gust unic,dulceag. A devenit popular in ultimii ani pentru sucuri si inghetata. In Brazilia, este adeseori servit sub forma de crema rece intr-un castronas peste care se pune granola si diferite alte fructe la alegere, in special banane si capsuni. Sub aceasta forma poarta denumirea de açaí na tigela.

Cashew fruit sau Caju nu este un fruct adevarat ci doar pedunculul umflat la care sunt atasate nucile de acaju (cashew nuts). Caju este de culoare rosie, portocalie sau galbena, este bogat in vitamina C si poate fi consumat in stare proaspata sau in sucuri. Nucile de acaju sunt procesate si vandute in intreaga lume.

Barbados Cherry sau Acerola este un fruct mic, de culoare rosu intens, cu un continut de vitamina C de pana la 65 ori mai mare decat o portocala. Un singur fruct contine cerintele zilnice minime de vitamina C. Fructele seamana cu ciresele obisnuite si au o aroma usor acida.

Star Fruit sau Carambola este un fruct cu forma de stea originar din India care creste astazi pe toata suprafata Braziliei. Are culoare galbena si gustul unei combinatii de citrice, mar si prune. Este utilizat pentru sucuri sau mancat proaspat. Feliile in forma de stea sunt folosite in salate sau pentru a decora diferite bauturi sau mancaruri.

Jaboticaba sau Jabuticaba este un fruct nativ padurii atlantice din Brazilia, mic, rotund, de culoare neagra si asemanator cu strugurii ca si aspect si aroma. Pulpa fructului este alba, suculenta si dulce.

Guarana este un fruct mic, de culoare rosu aprins care se deschide atunci cand este copt pentru a dezvalui semintele sale mari si negre ce stau intr-o carcasa subtire de culoare alba. In acest stadiu fructul seamana cu un ochi. In mod traditional, semintele sunt prajite pentru mai multe ore apoi afumate pentru cateva luni la un foc foarte mic, moment in care acestea sunt gata pentru a fi tocate in pulbere. Pulberea este luata ca stimulent sau este folosita pentru a da aroma unor bauturi racoritoare si siropuri. Guarana are un continut mai ridicat de cafeina decat cafeaua sau ceaiul fiind utilizat ca afrodisiac sau tonic pentru a indeparta oboseala. Datorita acestui fapt, bautura racoritoare denumita Guarana face o concurenta serioasa bauturilor de tip Coca-Cola in Brazilia.

Jack-Fruit sau Jaca este cel mai mare fruct suportat de un copac din lume, putand ajunge sa cantareasca pana la 50 de kilograme. Partea exterioara a fructului este de culoare verde sau galbena atunci cand este coapta. Interiorul este format din parti comestibile mari si galbene, cu aroma de banane.

Guava sau Goiaba este un fruct zemos, dulce si putin acid cu gust de capsune si de pere. Miezul poate fi de culoare alba, galbena, roz sau rosie. Guava este o excelentă sursă de vitamina C si un afrodisiac demonstrat. Pasta de guava, denumita goiabada, formeaza alaturi de branza alba unul din cele mai delicioase deserturi braziliene, Romeu e Julieta.

Genipap sau Jenipapo este un fruct asemanator dar un pic mai mare decat smochina cu un continut ridicat de fier. Indienii obisnuiau in vechime sa-si picteze trupurile cu sucul care se scurge din acest fruct.

Passion Fruit sau Maracuja este un fruct oval, de dimensiuni mici sau medii, auriu, avand coaja lucioasa, fina si o textura a pulpei extrem de zemoasa, cu foarte multe seminte. Se gaseste in doua forme, dulce, gata de mancat, si acru, ideal pentru sucuri si dulceata. Brazilia este cel mai mare exportator din lume al acestui fruct nativ tropical.

Brazilian Cherry, Cayenne Cherry sau Pitanga este un fruct mic al unui copac nativ din padurea atlantica braziliana, numit "pitangueira" in portugheza. Fructul are o culoare rosu intens atunci cand este copt. Pitanga este bun pentru sucuri, lichioruri si dulciuri.

Rose Apple sau Jambo este un fruct originar din Malaezia si India, astazi cultivat in toate regiunile tropicale si subtropicale din lume. Are un gust dulce, usor acid si un miros de pere. In Brazilia se gasesc trei feluri de jambo: rosu, roz si alb.

Mango este un fruct originar din Filipine si India, avand o aroma delicioasa, dulce-acrisoara. Are marimea unei mingi de oina si o culoare galben intens. Este folosit in fabricarea sucurilor, ca si condiment pentru carne, pentru parfumuri sau pigmenti de culoare.

Papaia este un fruct mare, alungit si galben, cu multe seminte in interior. Are un gust dulceag si este mancat, de obicei, proaspat, scobind in fruct cu o lingura de desert dupa ce au fost indepartate semintele.

O prezentare extinsa a tuturor fructelor tropicale care cresc in Brazilia puteti gasi la urmatoarele adrese URL: http://www.todafruta.com.br/ sau http://www.ibraf.org.br/ .