Ritmul muzicii braziliene este cunoscut intregii lumi. Indienii au fost primii percusionisti brazilieni. Ei bateau ritmul cu piciorul in podea, acompaniind cu o voce cu sunete guturale si cu diferite instrumente improvizate zornaitoare. La aceasta baza sonora s-au adaugat ritmurile colonizatorilor europeni iar, mai apoi, ale sclavilor de origine africana. In Cuba, Haiti, Porto Rico si Brazilia cadenta ritmica a muzicii s-a dovedit a fi diferita de tarile in care nu au existat sclavi.
Africanii din diferite regiuni si triburi au introdus noi instrumente de percutie si noi ritmuri. In prima faza, atat de puternica era prezenta percutiei printre africani, incat a fost interzisa. In 1850, in Bahia, a fost interzisa intrarea tobelor Batá in toate porturile din tara si a fost ordonata arderea tobelor existente. S-a vrut aducerea la tacere a acestor tobe ritule care se credea ca incita sclavii la lupta. Mai mult, in toate Brazilia a fost interzisa utilizarea tobelor si a altor instrumente de percutie in biserici.
Chiar daca cei 4 milioane de sclavi speriau cu sunetele lor tribale conducatorii acelor vremuri, aceste sunete au fost aduse la tacere doar temporar. Cadenta lor ritmica au influentat muzica raspandita de marinarii europeni iar Fado-ul, Valsul si Polka s-au transformat in Brazilia in ritmuri mai vibrante ca urmare a amestecului cu Fofa si Lundu.
In timp, melodicitatea acestui amestec de ritmuri a devenit din ce in ce populara fiind acceptata in final ca fiind un stil propriu brazilian. Lundu este un exemplu notabil al acestei asimilatii in ciuda faptului ca a fost interzis pentru mult timp in saloanele vremii, fiind considerat un dans indecent.
In Rio de Janeiro, Ceará, Minas Gerais si Bahia, au inceput sa apara grupuri de Afoxé. In Rio s-a dezvoltat traditia carnavalului, cu figura centrala a lui Zé Pereira, o figura tipic portughenza, ce defila si defileaza si astazi inconjurat de percusionsti. Pe strazile din Belém si Manaus, sarbatoarea taurilor Parentins a devenit foarte populara. Acestea si multe alte manifestari populare in care percusionistii au un loc central releva prezenta ritmica a celor trei stalpi ai culturii brazilienie: indianul, europeanul si africanul.
La toate acestea s-a adaugat in secolul XX influenta americana in ceea ce priveşte bateria. In anii 50 si 60, muzicienii din Sao Paulo se intalneau pentru a face schimb de informatii cu tobosarii americani care acompaniau frecvent artisti de Jazz celebri. In paralel, tobosarii brazilieni au incoporat elemente de percutie si idei muzicale din averea culturala si muzicala braziliana. Acest lucru e evident in cazul lui Luciano Perrone, unul dintre primii bateristi brazilieni.
El a creat un mod propriu de a canta samba la baterie. Nascut in Rio de Janeiro in 1908, el si-a initiat cariera la 14 ani, in epoca filmului mut - in vechiul cinema Odeon din Rio de Janeiro. Luciano Perrone a fost cel care a inventat bateria in Brazilia. Acest instrument tipic american a primit prin mainile sale frumusetea ritmurilor braziliene.
In anii '50, Edison Machado este primul baterist care canta samba folosind cinelele (discurile de metal ce alcatuiesc o baterie) iar Milton Banana devine faimos in intreaga lume prin modul in care bate toba in melodiile bossa nova ale lui Tom Jobim and Joao Gilberto. Cantand la un instrument care s-a nascut in Statele Unite, tobosarii brazilieni i-au imprimat ritmuri populare braziliene.
Un festival exceptional al tobosarilor brazilieni este Batuka Brazil. Acesta are loc, de obicei, in luna iulie in Auditoriul Ibirapuera din Sao Paulo si combina sesiuni de jam realizate de bateristi celebri in intreaga lume cu un concurs pentru cel mai bun baterist al Brazilei. Mai multe informatii, puteti gasi la urmatoarea adresa URL: http://www.batukabrasil.com/BatukaIndice/batuka_index.htm. Timpanul, Xilofonul, Celesta, Vibrafonul, Marimba, Triunghiul, Castanietele, Gongul, Bateria - toate acestea si multe alte instrumente de percutie (agogô, caxixi, djeme, xequerê etc.) se gasesc in bogatul patrimoniu muzical al Braziliei. Ritmul lor este rapid, nervos, lent, regulat. Ritmul este ceea ce face muzica sa se miste si brazilianul de astazi sa-si recunoasca radacinile.